Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

luni, 28 mai 2012

Despre români

Articol pentru Blog Power 24
imagine luată de pe internet

„Noi, românii, aici şi aiurea” este tema propusă de Elly. O temă extrem de grea pentru că vrea să cunoască părerea fiecăruia dintre noi despre români ca popor, un popor harnic şi greu încercat. Aceasta este viziunea mea în ansamblu. Numai că viziunea de ansamblu nu coincide cu viziunea particulară asupra indivizilor ce compun poporul român, un popor rezultat din amestecul mai multor naţii şi etnii ce au trecut şi s-au statornicit pe teritoriul ce mai târziu s-a numit România. De aici a rezultat acest conglomerat amalgamat numit români, conglomerat ce păstrează de la fiecare câte ceva. Unii păstrează mai multe elemente pozitive, alţii mai multe elemente negative şi cea mai mare parte elemente neutre.

Sunt cunoscuţi aşii ştiinţei, tehnicii şi artei româneşti. La fel de bine sunt cunoscute şi creaţiile anonimilor populari. Necunoscute au rămas creaţiile românilor furate de străini, deşi aceştia se pretind deosebit de corecţi şi ne dau lecţii de comportament.

Cei care au rămas în sânge cu elemente negative sunt la fel de bine cunoscuţi ca şi primii. Nu le place să muncească dar le place să trăiască pe picior mare. Şi atunci ce să facă? Cerşesc, fură sau înşeală pe unul şi pe altul. Necazul este că aceştia aruncă anatema asupra tuturor românilor. Din rândul lor provin marii şi micii trădători, indivizii care şi-au vândut conducătorii, indivizii care de dragul banilor au vândut documente, studii, opere de artă sau tezaure. Din rândul lor provin beţivii întâlniţi la tot pasul şi criminalii. Din rândul lor provin pedofilii şi violatorii. În tot ce fac aceşti indivizi lipsiţi de scrupule sunt ajutaţi de oamenii dotaţi cu elemente neutre, oameni care se fac că nu văd pentru a nu interveni. Aici nu mă refer la intervenţia unui individ pentru a opri un grup de huligani deoarece ar fi aberant să creadă cineva că se poate. Ar trebui să fi prea bun bătăuş şi să ai capul blindat pentru a putea rezista. Nu mă refer nici la intervenţia ce îmbracă multiple forme pentru a combate mafia la diferite nivele, evazionismul, clientelismul dar şi huliganismul. Nu sunt îndreptăţit să verific organele abilitate cu luarea măsurilor legale, dar sunt îndreptăţit să strig pentru a mă face auzit şi prin strigătul meu să cer ajutorul opiniei publice. Este adevărat că opinia publică se urneşte mai greu, dar până la urmă se va urni şi ea.

Noa, da’ ce-am păţit? M-am chert în propriile-mi idei. Voiam să povestesc despre „vecinicii” moţi rămaşi în Ţara de Piatră, care oricât de greu au dus-o nu au părăsit cătunele lor. E drept că mai sunt puţini, dar mai sunt. Umblă pe aur şi au rămas săraci fără a bârfi ţara în care trăiesc. Ei umblă cântând: „... munţii noştri aur poartă, şi noi cerşim din poartă-n poartă...” iar fraţii lor de la câmpie cântă: „Mureş, Mureş, apă lină, trece-mă-n ţară străină şi-mi fă parte de hodină...”.  


Înainte de articolul meu au fost scrise:

1.Romanii, un popor minunat2.Tara mea de cremene...

Socul


marți, 22 mai 2012

Sinceritatea şi adevărul în opinia mea

Articol pentru

BLOG POWER 23

''Sinceritate si Adevăr - Sinceri cu noi înşine, sinceri cu ceilalţi. Poate fi sinceritatea totală? Dar adevărul poate fi absolut? Mai este sinceritatea o virtute sau a devenit o slăbiciune?''

A fi sincer înseamnă a nu te preface că iubeşti pe cineva când de fapt tu îl urăşti. A fi sincer înseamnă a nu te preface că te bucuri atunci când te întâlneşti cu cineva întâmplător iar în realitate să-ţi cadă greu respectiva întâlnire. A fi sincer înseamnă să te bucuri cu adevărat când primeşti un cadou ieftin şi să nu te gândeşti: „doar atât valorez?” A fi sincer înseamnă să-i fi loial tovarăşului de muncă şi să-l ajuţi atunci când nu reuşeşte să facă o lucrare. A fi sincer înseamnă să spui deschis prietenului tău când face o greşeală şi să nu te bucuri că a greşit. A fi sincer înseamnă să oferi din toată inima o parte din puţinul ce-l ai şi celui care n-are nici cât tine.

A fi sincer este deci a fi altruist, iar a fi altruist înseamnă că-ţi oferi ajutorul fără să aştepţi o recompensă. A fi altruist înseamnă a fi comunist în sensul actului de colaborare şi ajutor reciproc, nu în sensul consumului din aceeaşi gamelă ori purtării aceleiaşi uniforme.

A fi sinceri cu noi înşine este mai uşor, dar a fi sinceri şi cu cei de lângă noi este mai greu. Asta nu înseamnă că într-o societate nu sunt şi indivizi lipsiţi de sinceritate faţă de ei, adică oameni care se mint şi asta pentru că vorbind despre adevăr am spus-o şi o mai spun că el este de o relativitate atât de mare încât minciuna este cel mai perfect adevăr şi adevărul este cea mai perfectă minciună când interlocutorul vrea să creadă ceea ce aude de la mine ori de la alt partener de dialog sau conversaţie.

Întorcându-mă la sinceritate, pentru mine ea este doar totală. Când din sinceritate lipseşte o doză cât de mică, o infimitate,  atunci dispare sinceritatea cu totul şi îi lasă loc făţărniciei. În schimb adevărul este în funcţie de cum privesc eu un anumit lucru şi cum este perceput acelaşi lucru de o altă persoană. Cu toate astea şi adevărul poate fi absolut, dar adevărul absolut este ştiut doar de Dumnezeu. Oamenii nu pot afirma că ei deţin adevărul absolut.

Din toate astea se naşte o întrebare: sinceritatea este o virtute sau slăbiciune? Răspunsul la această întrebare diferă de la individ la individ. Pentru unii sinceritatea este virtute şi pentru alţii numai slăbiciune. Pentru mine ca individ social sinceritatea este doar virtute. Nu poţi fi sincer din slăbiciune, o slăbiciune pentru cineva pe care-l consideri mai bun decât altul. Aceasta este mai degrabă o făţărnicie faţă de persoana respectivă, căci eşti amabil cu ea doar pentru că-i mai bun. Şi asta numai în opinia ta, pentru că în realitate respectivul individ poate fi plin de vicii.

Aşadar sinceritatea şi adevărul sunt virtuţi care înfrumuseţează profilul moral al celui care le posedă.