Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

vineri, 14 noiembrie 2014

Promoterul meu



Articol scris pentru Concursul
2014




Proba 20. Aventurile promoterului 




 Sunt un Fan Brânză bătrân. De acum am vechime în a scrie 

poveşti despre FAN BRÂNZĂ

“Mare brânză !” veţi spune. Şi noi suntem fani brânză !
Da, dar eu îl am promoter  “ FAN BRÂNZĂ” pe el !
Îl cheamă Daniel şi îi place brânza.
Nu alege o anume marcă ! Brânză să fie ! Dar preferă brânza topită !


 Consumă şi alte feluri de brânză, numai că nu cu aceeaşi plăcere.
Este vorbăreţ, inventiv şi îndrăzneţ, aşa că merită să fie răsplătit pentru efortul depus.

În una din zilele acestea mă întreabă: - “Moşul, este bânză?”
-Da ! îi răspund eu.
-Îmi dai? Mă întreabă el.
-Îţi dau, îi răspund eu.
- No hai dă-mi odată, ce mai stai bătlânule !

Iau cutia cu brânză, o pun pe masă în bucătărie şi-mi sună telefonul. Vorbesc două-trei minute la telefon  şi mă duc să-i dau copilului brânză.

În bucătărie surpriză ! Ia brânza de unde nu-i. Mă uit după ea peste tot şi n-o găsesc  La un moment dat am crezut că doar am vrut să pun brânza pe masă şi am pus-o în altă parte. O caut peste tot, brânza  tot nu-i ! 

Deodată îl văd  pe Daniel că mustăceşte şi-l întreb:
-          Mă Daniel nu ai văzut unde a pus moşu’ brânza?
-          Ba da ! îmi răspunde el.
-          Unde? Îl  întrb eu din nou.
-          Aici ! îmi răspunde el arătându-şi burtica, după care a început să râdă.
-          Te-ai supălat? Mă întreabă el.
-          Nu m-am supărat ! îi răspund eu, dar tu ai mâncat-o goală? Îl întreb eu.
-          Da! Îmi confirmă el Mi-a plăcut !
Acest dialog a fost autentic.

Dacă Daniel nu este pretenţios în ale brânzeturilor, moşu’ s-a învăţat cu nărav. Preferă doar brânza Delaco.


O găseşte mai altfel. Mai “ca la buna acasă!” şi când o mănâncă îşi aduce aminte de anii copilăriei. Îşi aduce aminte de mămăliga cu brânză mâncată atunci, mâncare ce n-o poate uita nicicând. Îşi aduce aminte de papara făcută cu brânză o altă mâncare ce-i vine în minte şi ce n-o poate uita. Îşi mai aduce aminte că atunci când era copil şi-l duceau la muncile câmpului pe lână “pita cu slănină” nu lipsea niciodată ”pita cu brânză şi ceapă”.

Mănânc şi acum aceste mâncări care-mI plac, dar nu mi se mai par aşa bune ca atunci când erau făcute de “buna Iovăşi erau aşezate de ea cu mare grijă pe “măsăriţă” afară în hotar.
Acea faţă de masă era ţesută de bunica mea din fir de cânepă şi bumbac.

4 comentarii:

  1. Ha, ha! Simpatic foc, nepoţelul cel pofticios. Bine că a învăţat de la Moşul că-i tare bună brânza.
    Weekend frumos, Abbilbal! :-)

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.