Miercuri... 179

Florile toamnei

Trandafiri înfloriţi în noiembrie

 

 

 

Startul mratonului MFC a fost dat de CARMEN  AICI

Emoţii

Articol scris pentru concursul

                                                       2014

 Proba 21. Reîntoarcerea la EMOŢII

  

EMOŢII

Emoţiile potrivit DEX sunt reacții afective puternice sau de intensitate  medie ce apar uneori neaşteptat  din cauza plăcerii ori de neplăcere, adesea cu bruște și puternice modificări în activitățile orga­nismului. În emoţii se oglindește atitudinea individului față de realitate cum ar fi: 
Bucuria  neașteptată, spaima, mânia, neli­niștea, dezgustul, indiferenţa.

De regulă sunt indiferent de tot ce se întâmplă în jurul meu. Indiferent şi nepăsător. Este bine, este rău, nu ştiu. Ştiu doar că ăsta este felul meu de a fi. Această indiferenţă mă face să nu fiu excesiv de bucuros faţă de un câştig sau excesiv de trist atunci când pierd ceva sau nu pot realiza ceea ce mi-am dorit. Nu mă neliniştesc din orişice dar mă înfurii relativ uşor fără să ţin mânia mult timp.  Nu mă înspăimâmt din orişice dar sunt neliniştit atunci când trebuie să vină cineva acasă şi întârzie mai mult timp decât ar trebui.

Fără emoţii omul nu poate trăi. Le poate doar stăpâni, dar nu şi înlătura complet motiv pentru care nu pot înţelege apariţia acestor emoţii uneori chiar fără… motiv.

Ajuns la această fază m-am blocat. Poate am luat-o pe un drum greşit. Poate ! Nu ştiu, dar poate !

Pentru a ieşi din acest impas mă întorc înapoi la videoclip. Îl revăd de mai multe ori şi nu-mi spune nimic de care să mă pot agăţa. Recitesc cerinţa temei. Tot nimic. Îmi face impresia că m-am afundat în desişul unei păduri de ienupăr şi cu cât înintez mai mult în acea pădure cu atât mai mult nu pot găsi calea bună, dar nu am altă cale de întors decât mersul înainte. Aşa mi s-a întâmplat de multe ori şi în viaţă când a trebuit să repar nişte greşeli mergând înainte. Deci sunt obişnuit şi fiind obişnuit nu am emoţii.

Deci o formă de stăpânire a emoţiilor este obişnuinţa înfăptuirii unor operaţiuni. Din obişnuinţă nu poţi derapa în frică, nici în nelinişte şi cu atât mai puţin în spaimă.

Până acum am ajuns la 300. Mai am 200. Deci am trecut de jumătatea articolului, Sunt deplin mulţumit ! Da, asta este o altă formă de manifestare a unui anumit tip de emoţie. Mulţumirea. Această mulţumire în final duce la bucurie. Bucuria faptului împlinit, dar până acolo mai am. Deci din nou la drum. Călătorului îi stă bine cu drumul nu cu odihna ! Dar mai am puţin şi ajung să fiu dezgustat de scrierea acestui articol. Mi şe pare cel mi greu de până acum şi asta pentru că nu sunt un regizor, deci nu sunt un bun scriitor pentru că de fapt regizorul este un scriitor cu talent. Acum mă prinde invidia pe cei care ştiu scrie şi au talent în arta scrisului. Sunt şi trist în acelaşi timp pentru că am lăsat timpul să treacă pe lângă mine şi nu l-am folosit pentru a învăţa mai mult şi mai multe. Dar gata ! Cu chin şi cu vai mă apropii de liman. Am ajuns la marginea pădurii de ienupăr. Văd pajiştea frumoasă ce se întinde dincolo de liziera ei. Bucuria îmi alungă tristeţea ce m-a cuprins la un moment dat când credeam că m-am pierdut prin hăţişul unei păduri necunoscute.

Gata ! Emoţiile au trecut, de acum o pot lua iar de la început.

• Cuvinte cheie utilizate: emoţii, comunitate.

Noul preşedinte

De astăzi avem un nou Preşedinte !

Numele lui este KLAUS JOHNNIS

ziua alegerilor

Da, este ziua alegerilor !

Târziu în noapte sau dimineaţa devreme m-am trezit. E duminică.  Nu mai pot dormi !

Am luat loc în faţa calculatorului, mi-am făcut o cafea şi mi-am amintit că astăzi merg să votez. Voi vota cu Ponta, deşi PSD a fost darnic cu Băsescu cu toate că acesta nu merita, dar nu contează ! Nu din cauza asta nu pot dormi. Pentru treaba asta voi taxa PSD-ul în 2016 la alegerile parlamentare.

Aflându-mă la ora pe care o vedeţi înregistrată în subsolul paginii nu mai am ce face altceva decât să vorbesc de unul singur. Adică să scriu şi scriu pentru că tastele calculatorului nu fac gălăgie şi ca atare nu-i deranjez pe cei care au somn şi dorm la ora asta.

Oare cum va fi la vot? Vreme bună ori vreme rea? Pentru mine va fi vreme bună ! După ziua de astăzi Băsescu începe să-şi strângă catrafusele de la Cotroceni. Pentru el va fi vreme rea pentru că nu ştie ce-l şteaptă în viitor. Eu mă bucur, el plânge la un pahar de tărie în faţa căruia stă şi meditează. Nu-i plâg de milă. Nu am pentru ce. Rămâne cu moşie, rămâne cu case, rămâne cu milioane de euro „la saltea”. Nici el nu ne plânge de milă ! Puţin îl interesează pe el dacă noi avem sau nu ce mănca şi ce îmbrăca, dacă avem după ce bea apă ori bem apă pentru a uita de foame.  Lui să-i meargă bine !  Doar pentru asta a spus „să trăiţi bine” atunci când a fost ales preşedinte,  că doar el era sigur că nu va duce lipsă de nimic. Ştia ce ştia, ştia cu cine s-a înhăitat.

Noi am trăit cum am putut. Dar am trăit bine pentru că am ajuns ziua de astăzi când Băsescu îşi face şi îşi ia în curând catrafusele de la Cotroceni. Mai are de hăhăit o lună şi câteva zile în scaunul prezidenţial unde numai el ştie cum a ajuns. Dar ce mai contează ! Mai este doar o lună şi căteva zile până-şi ia zborul. Zbor de cucuvea.

Mai avem doar câteva ore până când ne vom pregăti de MAREA FINALĂ ! Este o finală pe care o aştept de multă vreme. Este o finală pe care o doresc mai tare decât am dorit căderea lui Ceauşescu.

Nu am avut nimic nici cu unul, nici cu celălalt. Nu i-am cunoscut direct nici pe unul, nici pe celălalt şi ca atare nu am dat mâna nici cu unul, nici cu celălalt, deşi cu Băsescu aş fi avut ocazia, dar am evitat întâlnirea.  În viaţă sunt oameni cu care nu doreşti să te întâlneşti chiar dacă aparent nu au vut nimic cu tine în mod direct şi pentru a nu fi obligat să-i saluţi cel mai bun lucru este să-i ocoleşti.

Să ocoleşti un om ca pe un obstacol este înjositor pentru acel om ocolit. Dar oare se mai poate numi om?  Nu cumva  este doar un obiect ce-ţi încurcă mersul înainte?  Şi Băsescu ne-a încurcat mersul îninte de multe ori.  A făcut-o pur şi simplu hăhăind de plăcere.  O plăcere haină, o plăcere duşmănoasă, o plăcere de dragul plăcerii de a face rău şi a nu face bine.  A dat în copii, a dat în oameni maturi,  a dat în bătrâni, a dat în stânga, a dat în dreapta a dat în cine a vrut el doar pentru a demonstra că lui nu are cine ce-i face şi că face doar ce vrea el.

Acum gata ! I-a venit şi lui rândul.  Nu va da nimeni în el cu pumnul sau palma dar va fi huiduit şi fluierat la plecare chiar dacă va pleaca în miez de noapte ca o cucuvea.

Iar sâmbătă !

Astăzi este sâmbăta premergătoare alegerilor.

VENIŢI   ROMÂNI   LA  VOT !

Să aveţi parte de o sâmbătă liniştită, iar mâine de 
o zi frumoasă pentru a putea merge la vot!

Promoterul meu

Articol scris pentru Concursul

 

2014

Proba 20. Aventurile promoterului 




 Sunt un Fan Brânză bătrân. De acum am vechime în a scrie 

poveşti despre FAN BRÂNZĂ

“Mare brânză !” veţi spune. Şi noi suntem fani brânză !

Da, dar eu îl am promoter  “ FAN BRÂNZĂ” pe el !

Îl cheamă Daniel şi îi place brânza.

Nu alege o anume marcă ! Brânză să fie ! Dar preferă brânza topită !

 Consumă şi alte feluri de brânză, numai că nu cu aceeaşi plăcere.
Este vorbăreţ, inventiv şi îndrăzneţ, aşa că merită să fie răsplătit pentru efortul depus.

În una din zilele acestea mă întreabă: - “Moşul, este bânză?”

-Da ! îi răspund eu.

-Îmi dai? Mă întreabă el.

-Îţi dau, îi răspund eu.

- No hai dă-mi odată, ce mai stai bătlânule !

Iau cutia cu brânză, o pun pe masă în bucătărie şi-mi sună telefonul. Vorbesc două-trei minute la telefon  şi mă duc să-i dau copilului brânză.

În bucătărie surpriză ! Ia brânza de unde nu-i. Mă uit după ea peste tot şi n-o găsesc  La un moment dat am crezut că doar am vrut să pun brânza pe masă şi am pus-o în altă parte. O caut peste tot, brânza  tot nu-i ! 

Deodată îl văd  pe Daniel că mustăceşte şi-l întreb:

-          Mă Daniel nu ai văzut unde a pus moşu’ brânza?

-          Ba da ! îmi răspunde el.

-          Unde? Îl  întrb eu din nou.

-          Aici ! îmi răspunde el arătându-şi burtica, după care a început să râdă.

-          Te-ai supălat? Mă întreabă el.

-          Nu m-am supărat ! îi răspund eu, dar tu ai mâncat-o goală? Îl întreb eu.

-          Da! Îmi confirmă el Mi-a plăcut !

Acest dialog a fost autentic.

Dacă Daniel nu este pretenţios în ale brânzeturilor, moşu’ s-a învăţat cu nărav. Preferă doar brânza Delaco.

O găseşte mai altfel. Mai “ca la buna acasă!” şi când o mănâncă îşi aduce aminte de anii copilăriei. Îşi aduce aminte de mămăliga cu brânză mâncată atunci, mâncare ce n-o poate uita nicicând. Îşi aduce aminte de papara făcută cu brânză o altă mâncare ce-i vine în minte şi ce n-o poate uita. Îşi mai aduce aminte că atunci când era copil şi-l duceau la muncile câmpului pe lână “pita cu slănină” nu lipsea niciodată ”pita cu brânză şi ceapă”.

Mănânc şi acum aceste mâncări care-mI plac, dar nu mi se mai par aşa bune ca atunci când erau făcute de “buna Iovă"  şi erau aşezate de ea cu mare grijă pe “măsăriţă” afară în hotar.
Acea faţă de masă era ţesută de bunica mea din fir de cânepă şi bumbac.