Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

luni, 4 februarie 2013

Retro.ian.'13



Iată că s-a sfârșit și ianuarie 2013. O lună în care doar a fulguit fără să ningă. A fost mai degrabă o lună de primăvară, vorba cântecului interpretat de Constantin Drăghici: „ E primăvară în ianuarie”.

Încerc să-i fac o retrospectivă.
De revelion am fost singur. Pruncii și părinții lor s-au dus la București încă din 27 decembrie anul „defunct”.

Începutul de an a fost marcat de un telefon prin care eram chemat să aduc copiii acasă cu trenul, deoarece eu aveam permis CFR. Am acceptat și noaptea de 1 spre 2 ianuarie urma să mi-o petrec pe tren. A fost o noapte care a trecut repede.

La București am ajuns la ora 8 și câteva minute, iar la ora 10 aveam tren de înapoiere. Așa că Bucureștiul l-am văzut cum arăta doar în Gara de Nord. În rest, nici nu mă interesa.

Când au dat cu ochii de mine pruncii s-au bucurat mult, mai ales că Daniel era la prima lui călătorie cu trenul.

Trenul a fost aglomerat, așa că am rămas cu pruncii pe genunchi până la Brașov, iar de la Brașov am rămas doar noi trei în compartiment. Ioana s-a întins pe banchetă pentru a dormi, iar Daniel a cântat și a colindat, așa cum a știut el, tot drumul. La Alba Iulia am ajuns fără întârziere.

Până acasă Ioana a vrut să mergem pe jos. Avea un ghiozdan cu rotile și a dorit să-l tragă după ea. Pe drum am alergat şi ne-am zbenguit. Consecinţa? În ghiozdan am avut un termos de care am uitat, termos care în cele din urmă s-a spart.

Ajunşi acasă am mâncat şi pruncii au adormit care pe unde au apucat. Doar erau la ei acasă !

În ziua următoare au venit acasă „mami” şi „tati”. Pentru ei a fost mai rentabil să vină cu microbuzul. De acum totul a intrat în normal şi aşteptam terminarea vacanţei de iarnă pentru ca Ioana să meargă din nou la şcoală.

Cu bune şi rele am ajuns la 21 ianuarie, când Ioana împlinea 7 ani. Cu o săptămână înainte am făcut o încercare pentru a vedea dacă Ioana putea merge cu patinele pe gheaţă şi a mers foarte bine. Ea ştia merge cu rolele şi nu a fost o problemă trecerea de la role la patine. De acum, din când în când, după cum ne permite şi bugetul, vom petrece câte un ceas jumate la patinoar. Dar nu a fost să mai fie o altă ieşire la patinoar decât în 3 februarie, ziua când s-a închis patinoarul. În rest, Ioana a preferat să meargă în poveşti cu mamă-sa.

Începând şcoala au început şi problemele pentru Ioana. Lecţiile şi le făcea sub supravegherea lui "mami" şi mami o certa tot mereu. O vreme s-a ocupat şi moşu de treaba asta, dar mami şi tati au ajuns la concluzia că noşu o învaţă lecţiile pe de rost, de parcă ei nu ajungeau la acelaşi rezultat prin repetare. Diferenţa era că moşu o întreba pe sărite pentru a nu şti unde este locul cuvântului repetat. Dar tot repetând Ioana memora ceea ce citea.

Uneori nu mai puteam auzi strigătele lui mami la Ioana şi interveneam aşa încât cearta se muta între mami şi moşu. Cum fără ceartă viaţa nu ar fi frumoasă pentru că ar fi prea monotonă, aveam şi noi prilejul să o diversificăm.

Modul de a se comporta mami cu Ioana îmi aminteşte de felul cum se purta mama cu mine. Diferenţa este că mama nu se ocupa de mine, dar mă sfădea tot timpul că nu învăţam şi eram prost. Alte vremuri, aceleaşi metode.

Dacă Ianuarie se termina în acest fel, era prea banal. A trebuit să vină pentru diversificare a treizecea zi din lună. Noaptea a nins puţin, dar suficient să se aştearnă câţiva centimetri de zăpadă pe sol.

Dimineţa am plecat cu Ioana la şcoală. Totul a decurs normal. Nici măcar nu am alunecat, dar ajunşi în curtea şcolii nu am băgat de seamă că sub stratul de zăpadă era gheaţă. Am mers normal până când picioarele au luat-o razna şi eu m-am ales cu o căzătură zdravănă pe spate. Din reflex am tras cu putere bărbia în piept şi în acest fel am reuşit să evit o lovitură la cap. Totul părea să fie normal, dar problemele au apărut după două zile când au început să mă doară toate mădularele. Nu mai aveam poftă de mâncare şi aş fi stat tot timpul în pat. Aşa au mai trecut câteva zile în care mă chinuiam să mă ridic din pat şi să mă deplasez de colo-colo.

Dar în ziua când s-a închis patinoarul am vrut şi am reuşit s-o duc pe Ioana la patinaj deşi mădularele nu erau în totalitate la locul lor. 

4 comentarii:

  1. frumos remember... si imi place reflexia metodelor in oglinda timpului!
    seara buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mosii sunt mereu mai ingaduitori,iar mamele mai "stigacioase":).
    Bine ca nu s-a rupt nimic,ca doar cine mai mergea cu Ioana la patinoar?
    Viata trece cu bune si rele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Norocul" meu a fost că gheaţa era netedă şi plană.

      Ștergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.