Moşu, hai să ne "dixtrăm" ! Da moşul, mă laşi să fac fotografii? Da' prima dată o fac cu "sticla" către mine.
joi, 2 decembrie 2010
Decembre
Un început de "Decembre" în care nu pot sta să privesc cum ninge afară Poate mai târziu, dacă nu cumva şi de data asta vom fi trataţi doar cu ploaie pe tot parcursul lunii. O ploaie rece de iarnă.
Timpul îşi continuă imperturbabil drumul lui. Un drum lung parcurs până acum şi cine ştie cât de lung va fi până se va termina, dacă se va termina vreodată.
Ziua festivă trecuse, s-a uitat de ea. A trecut şi surata ei. De acum este noapte peste burgul amorţit de plictiseală. Îl aşteptăm pe Moş Nicolae. Suntem curioşi dacă ne aduce şi cadourile cerute în scrisoare, sau numai joarda pe care nu am cerut-o, dar el nu uită să o lase. Pentru orice eventualitate.
Pregătirile noastre sunt finalizate. Poezii, cântece, poveşti, toate la locul lor. Ba mai avem şi de rezervă pentru ceilalţi doi Moşi. Crăciun şi Gerilă, la care nu am renunţat. Şi de ce am face-o? Că doar şi Gerilă este bun şi darnic. Şi unde pui că mie Moş Gerilă mi-a făcut cel mai frumos cadou. Pe "mami", care atunci, când a fost adusă în sacul moşului, era şi ea un Pui Mic.Acum ea deţine rangul de Pui Mare. Cât o trăi moşu, că pe urmă... Cresc zilele, vin babele apoi "mieluşeii zburdă pe câmpii". Deocamdată numai unul, dar de la anul celălalt, să te ţii bătrâne: fotbal, tenis, volei, role, bicicletă, trotinetă, alergări şi câte or mai fi pregătite în căpşoarele lor frumoase. Iar moşu le acceptă pe toate, că doar nu are altceva de făcut. Doar că va sta mai puţin la calculator.
Timpul îşi continuă imperturbabil drumul lui. Un drum lung parcurs până acum şi cine ştie cât de lung va fi până se va termina, dacă se va termina vreodată.
Ziua festivă trecuse, s-a uitat de ea. A trecut şi surata ei. De acum este noapte peste burgul amorţit de plictiseală. Îl aşteptăm pe Moş Nicolae. Suntem curioşi dacă ne aduce şi cadourile cerute în scrisoare, sau numai joarda pe care nu am cerut-o, dar el nu uită să o lase. Pentru orice eventualitate.
Pregătirile noastre sunt finalizate. Poezii, cântece, poveşti, toate la locul lor. Ba mai avem şi de rezervă pentru ceilalţi doi Moşi. Crăciun şi Gerilă, la care nu am renunţat. Şi de ce am face-o? Că doar şi Gerilă este bun şi darnic. Şi unde pui că mie Moş Gerilă mi-a făcut cel mai frumos cadou. Pe "mami", care atunci, când a fost adusă în sacul moşului, era şi ea un Pui Mic.Acum ea deţine rangul de Pui Mare. Cât o trăi moşu, că pe urmă... Cresc zilele, vin babele apoi "mieluşeii zburdă pe câmpii". Deocamdată numai unul, dar de la anul celălalt, să te ţii bătrâne: fotbal, tenis, volei, role, bicicletă, trotinetă, alergări şi câte or mai fi pregătite în căpşoarele lor frumoase. Iar moşu le acceptă pe toate, că doar nu are altceva de făcut. Doar că va sta mai puţin la calculator.
miercuri, 1 decembrie 2010
Activităţi terminate
După o zi încărcată în care Ioana a fost cu mami şi cu tati să vadă "1 Decembrie", apoi spre seară s-a dus cu mami să vadă "artificele", a cam umplut-o frigul. Dar nu s-a lăsat şi acasă s-a mai jucat ce s-a jucat, apoi a căzut ruptă de oboseală. Şi mâine o ia de la început la "grădi" unde pregăteşte un program pentru poimâine.
Succes Puiu Mic ! şi Dumnezeu să te bucure.
Succes Puiu Mic ! şi Dumnezeu să te bucure.
Festivităţi terminate
Fotografii făcute din balconul meu
Data din fotografii nu corepunde, Data reală este 1 deecembrie 2010 ora 19,oo
La autoservire
Astăzi toată ziua a plouat. În aceste condiţii, am stat acasă. Doar eu şi bebe, care s-a culcat în cuibarul meu. Eu, n-am avut ce să fac şi m-am culcat în cuibul lui. De la o vreme ne-am trezit. Mai întâi eu, apoi, la scurt timp, el. După o vreme a început să facă scandal că i foame. L-am trimis la autoservire să-şi cumpere lăptic.
S-a liniştit, dar după ce a mai trecut ceva timp, a început din nou să mă certe şi să strige după ajutor. Îşi pierduse "ţuţăna" din guriţă şi nu o mai găsea. L-a ajutat moşu şi de data asta, apoi ca el să fie sigur că nu mai pleacă "muşul" niciunde l-a prins cu amândouă mânuţele de degetele mâinii. Dar până să se termine lăpticul din sticlă a adormit din nou. Moşu a rămas de veghe.
S-a liniştit, dar după ce a mai trecut ceva timp, a început din nou să mă certe şi să strige după ajutor. Îşi pierduse "ţuţăna" din guriţă şi nu o mai găsea. L-a ajutat moşu şi de data asta, apoi ca el să fie sigur că nu mai pleacă "muşul" niciunde l-a prins cu amândouă mânuţele de degetele mâinii. Dar până să se termine lăpticul din sticlă a adormit din nou. Moşu a rămas de veghe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)