Timpul îşi continuă imperturbabil drumul lui. Un drum lung parcurs până acum şi cine ştie cât de lung va fi până se va termina, dacă se va termina vreodată.
Ziua festivă trecuse, s-a uitat de ea. A trecut şi surata ei. De acum este noapte peste burgul amorţit de plictiseală. Îl aşteptăm pe Moş Nicolae. Suntem curioşi dacă ne aduce şi cadourile cerute în scrisoare, sau numai joarda pe care nu am cerut-o, dar el nu uită să o lase. Pentru orice eventualitate.
Pregătirile noastre sunt finalizate. Poezii, cântece, poveşti, toate la locul lor. Ba mai avem şi de rezervă pentru ceilalţi doi Moşi. Crăciun şi Gerilă, la care nu am renunţat. Şi de ce am face-o? Că doar şi Gerilă este bun şi darnic. Şi unde pui că mie Moş Gerilă mi-a făcut cel mai frumos cadou. Pe "mami", care atunci, când a fost adusă în sacul moşului, era şi ea un Pui Mic.Acum ea deţine rangul de Pui Mare. Cât o trăi moşu, că pe urmă... Cresc zilele, vin babele apoi "mieluşeii zburdă pe câmpii". Deocamdată numai unul, dar de la anul celălalt, să te ţii bătrâne: fotbal, tenis, volei, role, bicicletă, trotinetă, alergări şi câte or mai fi pregătite în căpşoarele lor frumoase. Iar moşu le acceptă pe toate, că doar nu are altceva de făcut. Doar că va sta mai puţin la calculator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.