Petroșani.
Era iarnă. Pământul și ce se afla pe el s-au ascuns sub o mantie de omăt. Participam la Campionatul de juniori, faza regională organizat în sala de sport a Institutului de Mine. Era o sală nouă și frumoasă pe vremea aceea. Printre rivali aveam și echipa Liceului "Decebal" din Deva. Băieții erau cu doi ani mai mari decât noi și ce mult conta treaba asta. Nu-i puteam învinge. Erau mai mari și la ani, dar și la gabarit.
Acolo am întâlnit pe regretata Doina Badea. Am avut un schimb de priviri cu ea de câteva secunde, dar nu am avut îndrăzneala să-i vorbesc. M-a oprit destinul.
http://youtu.be/TvCWFA21ziU
:) O tandra amintire despre o voce deosebita a muzicii noastre usoare. Frumos.
RăspundețiȘtergereÎncă de atunci cânta foarte frumos.
Ștergerevazand foto. ma voi referi la oras...stiam, ca-i un oras frumos!!...asa-i si acum?
RăspundețiȘtergere