Sfârşit de săptămână. Timp frumos, numai bine de făcut o plimbare spre Mureş. Urmele ninsorilor precedente se cunosc pe trotuarele burgului. Mai ales pe acolo pe unde nu sunt case, căci în rest, fiecare gospodar şi-a măturat zăpada pe care a depozitat-o pe marginea trotuarului spre stradă. Aşa că rezultatul a fost inerent: îngustarea trotuarelor. Dar ce era să facă oamenii? Nu puteau căra zăpada cu raniţa afară din oraş.
Ajuns la calea ferată am văzut-o ca pe timpuri. Cu zăpada la nivelul şinelor. Dar totuşi este o diferenţă. Atunci şina era de tip 49, acum este de tip 65, deci o diferenţă de 16 mm la înălţime care ne duce cu gândul că stratul de zăpadă este mai mare în acest an.
Trec fără probleme şoseaua de centură şi deodată mă trezesc în zăpadă până mai sus de genunchi. Vântul o troienise pe unde a putut. Puţin mai departe nu depăşea nivelul gleznelor. Pe câmp mai erau nişte urme. Un temerar m-a întrecut, dar urmele lui au luat-o în altă direcţie. Din acel loc era doar o masă întinsă de omăt.
Cunoşteam drumul şi m-am încumetat să merg înainte. A mai fost o porţiune cu zăpadă troienită unde mi-a trecut de genunchi, dar am ajuns la baza digului. Acolo a trebuit să mă opresc pentru că nu ştiam ce înălţime are zăpada adunată în troien. Aşa că m-am întors spre casă şi în loc să parcurg acest drum într-o oră şi jumătate, l-am parcurs în aproape trei ore. Dar a fost o plimbare frumoasă în aer curat şi mi-a plăcut..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.