Pe cine ai vrea să întâlnești? Ce cuvinte ar curge
între voi? Cum v-ați despărți?
Răspunsul meu la acestă întrebare este cât se poate de scurt:
Întâlnirea mea aş vrea să fie
o întâlnire de familie, la „un pahar de vorbă”. Să fim adunaţi la Ciugud în
„casa di-napoi”. Acolo să fie moşu’ şi buna, mama, tata, unchii, mătuşile şi
sora mea. Discuţia să fie axată pe lucruri banale de zi cu zi, despre vreme,
despre rostul lucrului în gospodărie, despre recolte şi câte altele.
Nici într-un caz nu-i voi întreba ce au făcut şi pe unde au umblat de când
ne-am despărţit.
După ce vom termina de
discutat aceste banalităţi ne vom despărţi în cel ai firesc mod, aşa cum o
făceam când ne întâlneam în urmă cu ani de zile.
Pe sceastă temă au mai apărut:
Pe sceastă temă au mai apărut:
niciodata nu mi-au placut despartirile... inclusiv acestea "normale", sa zic asa...
RăspundețiȘtergeredar ce va retine toata familia sa se reuneasca?
RăspundețiȘtergereNimic altceva decât că nu mai trăiesc niciunul dintre ei.
Ștergereeu cred că îi avem în noi pe toţi care i-am iubit vreodată, chiar dacă, atunci, nici nu ştiam asta, pur şi simplu ne era bine lângă ei.
RăspundețiȘtergereUn fost inginer sef, recent nonagenar, are stupii in gradina mea; ar vrea sa vorbim zilnic, insa il evit cat pot; nu vrea sa vorbeasca nici cu sora-sa, nici cu fiul sau...Mai grav: ii ponegreste !
RăspundețiȘtergereDesigur, avem si incompatibilitati politice: inainte il impresiona Mona Musca; acum e cazut in freza dupa Basescu si Elena Udrea...
Eu am o intrebare si mai tare ! Cu ce alte 4 persoane ati dori sa petreceti eternitatea in Iad daca e sa fiti inchisi asa pt vecie intr-o incinta inchisa acolo asa cum e descris acest Iad de dl Jean-Paul Sartre in lucrarea sa literar-dramatica numita "Fara iesire", (sau "Cu usile inchise") ?
RăspundețiȘtergere(Este voie sa se faca lepse si cu acesta intrebare, ca nu am inventat-o eu, mi-a pus-o mai demult o buna prietena de-a mea, care abia astepta sa-mi povesteasca la acea vreme cu cine ar dori ea sa-si petreaca eternitatea conversand la nesfarsit acolo, in acel loc, preferabil si in jurul unei mese pline cu bunatati, plus cu alcool, cafele, tigari, etc, din belsug la dispozitie tot pt eternitate !)
Eu neavand-o prea mult cu conversatiile conviviale la nivel de recepptii sau dineuri diplomatice, efectiv am ramas cam blocat cand mi s-a pus intrebarea de mai sus, pt ca NU stiam pe cine sa invit alaturi de mine in Iad, ca sa nu se supere cumva pe mine altii pe care nu puteam sa-i invit si sa-mi faca cumva, din ranchiuna, vreo vraja, asa cum i-a facut Zana Ursitoare cea Rea Frumoasei din Padurea Adormita pt ca nu au invitat-o la botez si pe ea, alaturi de d-nele Ursitoare Bune, Flora, Fauna, si Merryweather. Mi-e cam teama acum din aceeasi cauza sa raspund si on-topic la intrebarea initiala !
RăspundețiȘtergereDaca e sa rasound SINCER de tot la intrebare, ar fi sa ma intalnesc si sa petrec timp cat mai placut cu o persoana cu care sa NU trebuiasca sa fac absolut nici un fel de conversatie in cuvinte, doar asa eventual prin gesturi si diverse miscari, sau nici macar alea, doar asa sa zacem alaturi in tacere la plaja consumand din cand in cand diverse lichide de nivel de cocktail-uri (chiar si nealcoolice, dar macar sa fie de culori diferite, si, daca e posibil, si cu pai cu umbreluta), impotriva deshidratarii !
RăspundețiȘtergereCu ocazia ca azi e si Ziua Nationala a statului independent Barbados, uite un videoclip turistic placut cu plajele de acolo,
http://www.youtube.com/watch?v=sqiyCDPgg4U&feature=related
Bună dimineaţa Rudolf. Este bună întrebarea ta şi am să-ţi răspund la ea serios, fără să fac glume pe seama ei. În primul rând că IO nu vreau să duc pe nimeni cu mine în iad. Voi merge singur, pentru că acolo oricum voi găsi destui parteneri. De vorbit nu va fi necesar să vorbim pentru că ne vom înţelege telepatic într-un limbaj universal. Nu avem de ce să consumăm lichide pentru că nu ne vom dezhidrata, nu vom mânca pentru că nu vom flămânzi, nu avem de ce să stăm la o masă pentru că avem de prestat munci neterminabile. Deci, vom duce o viaţă ca în iad, pe un teren arid unde în afară de pietre nu vom mai vedea nimic altceva.
RăspundețiȘtergereDa, uite ca Iadul imaginat de tine aduce in mod serios mai mult a Iad decat cel imaginat de dl Jean-Paul Sartre, (cu conversatii in cuvinte mai mult sau mai putin diplomatice enervante pt eternitate). Cred ca din cauza ta acum nici nu o sa mai vreau sa cred in Iad, pt ca mie mi-ar fi cam frica sa ratacesc asa la nesfarsit pe o campie inestetica arida cu pietre comunicand doar telepatic cu alti pacatosi, fara sa-mi fie sete sau foame niciodata, adica asa lipsit chiar si de cele mai simple posibile senzatii cunoscute mie...ar fi chiar de nivel de tortura de alienare/instrainare de mine insumi personal probabil...total de nivel de horror story...ma apuca fiorii pe sira spinarii si mi se zburleste parul numai cand ma gandesc la asa ceva...brr !
ȘtergereSi totusi pana si o intalnire banala poate fi grea :)
RăspundețiȘtergereE mereu dor de ei...
RăspundețiȘtergereNeobisnuita intalnire...pe care de fapt, multi dintre noi ne-o dorim.
RăspundețiȘtergereUnii cu o dragoste ucisa, altii cu un vis...
Iata ca e cineva care isi doreste o intalnire cu cei plecati...
Am avut-o si eu...acum putine zile...cu bunici, cu niste unchi.....la fel de simpla a fost...de fara cuvinte...acestea sunt intalniri ravasitoare...A mea a fost la cimitirul unde toti ocupa aproape un rand.....unii dupa altii...
Eu nu am cum mă întâlni cu ei la cimitir pentru că sunt departe unii de alţii.
Ștergere