Ziua lui

Azi Puiu Bebe are patru luni de când a venit printre noi. Această aniversare o face şi el în felul lui. Fiecare cum se pricepe.  

LA MULŢI ANI ! Cristian-Daniel

O zi obişnuită

9 decembrie. O zi obişnuită ca oricare alta, doar că este ultima zi ce poartă cu ea nr. 9 în acest an. Dar nici nr. 9 nu este cu semnificaţii aparte. Este şi el un număr banal, ba chiar extrem de banal. Doar pentru mine are o semnificaţie mai aparte. Este numărul ce-l purtam pe tricou pe vremea când mă jucam de-a baschetul prin Alba Iulia şi Braşov.

Nu am fost un jucător extra şi nemaipomenit, dar mă descurcam destul de bine şi îmi plăcea. Toate au decurs fain până când, ajuns cătană la Oradea, am fost obligat să întrerup activitatea sportivă deoarece ofiţerul venit să se documenteze a raportat că nu sunt sportivi în unitate. De ce? Doar el a ştiut motivul. Poate aşa i s-a cerut de comandantul unităţii, sau poate a fost mai comod şi nu mai ştiu ce alt „poate” să mai fi fost. Cert este că atunci am întrerupt definitiv activitatea sportivă. Mai târziu, când mai aveam câteva luni până la liberare, discutând cu un ofiţer superior şi spunându-i acest păs al meu m-a dojenit că am tăcut pentru că ei aveau echipă de baschet şi duceau lipsă de jucători. Nici una, nici alta, mi-a cerut să merg cu el la club pentru a fi verificat. Eu i-am mulţumit şi i-am spus că în perioada cât a trecut fără să mai fac antrenament, am uitat să mai joc baschet. Am preferat să mă reîntorc în Bălgradul meu iubit.

Gând în noapte

cafei "furat" de pe internet

Uneori, când omu' n-are ce face, hoinăreşte prin bloguri. Şi nu se plictiseşte. Mai ales dacă nu se caută doar granzii şi se stă de vorbă cu unul şi cu altul, fără alegere preferenţială.
Aşa făcui şi IO în noaptea asta şi nu mică-mi fu mirarea când am despicat firul statisticilor în patru. Trec cu vederea faptul că la drapele am chiert vreo 5200 dărabe, că am vrut să lărgesc câmpul de bătaie şi propritarii mi le luară, iar IO o luai de la început, dar la statistica desfăşurată dată de blog, a paginilor accesate de prieteni cunoscuţi doar virtual, mi se dau nişte ţări care nu se regăsesc la cele date de stegari. Şi nu sunt de dinainte, ci de după cherderea pricinuită de neştiinţa mea. Dar, să trecem cu vederea şi treaba asta că doar nemulţumitului i se ia darul, şi nu statisticile sunt baza, ci oamenii care ne trec pragul, iar IO am început să blogăresc la chemarea unui prieten, fără să ştiu ce mâncare este asta. Şi din una în alta am învăţat ceea ce ştiu. Şi poate aş fi învăţat mai multe dacă nu mă apucam să mă joc cu calculatorul doar la bătrâneţe, fapt pentru care nici acum nu mă descurc prea bine cu el, domnul "calc". Şi când te gândeşti că IO în tinereţe lucram pe calc pentru a face diferite planşe ce trebuiau multiplicate prin copiere pe ozalid cu ajutorul amoniacului. Şi ce "plăcut" era să inspiri vapori de amoniac, că nici acum nu mi s-au curăţat nările de ei. Dar cine mai ştie azi de practicile de ieri? Că doar azi planşele se fac pe altfel de "calc".
De aceea IO nu mă pot lăuda cu prea multe. În "Zelist" sunt pe o poziţie cu cinci cifre, dar după mine sunt o mulţime de bloggeri şi nu puţini din ei au început treaba înaintea mea. Noa, da nu trăbă să mă laud. Că doar nu ăstai scopul meu. Scopul meu este de a aduna cât mai mulţi prieteni virtuali care să-mi treacă pragul burgului pentru a avea cu cine mai schimba o vorbă scrisă din când în când. Că doar de cele mai multe ori trecem unul pe lângă altul fără să ne băgăm în samă, la fel ca şi în viaţă. Iar prietenii reali mi s-au împuţinat rău de tătului tăt. Că pot să-i număr pe deştele de la o mână, dar şi cu ăştia mă mai întâlnesc doar din an în paşti, deşi IO umblu ca un grăunte de colb purtat de vânt. Că dor am fost cheferist învăţat cu umblatu, nu cu statu şi nu vreau să-mi cherd antrenamentul dobândit cu multă trudă în peste treizeci de ani de cale ferată.
Da nu-i bai. Din una în alta ajunsăi şi la zua de azi. Zorile îmi bat din nou în geam. Dar zorile de vară, nu astea de iarnă care sunt mai somnoroase. Da nici aici nu-i baiu bai că mai sunt vreo două sptămâni şi începe zua să crească iar, şi de luna viitoare pe vremea asta se va cunoaşte bine cum creşte zua, iar peste vreo trei luni primăvara-i din nou pe noi. Atunci vom zburda şi noi ca mieii pe păşune.Şi uite aşa, mai numărăm un an peste cei pe care-i ducem în cârcă.
Să dea Dumnezeu să duc cât de mulţi pentru că Puii Mici au mare nevoie de "moşul". Nu pentru că moşul ar face marea cu sarea, dar moşu le mai spune poveşti şi lor le place să-l asculte.
Noa serbus drajilor.

Banalitate

     7 decembrie. Nimic deosebit. O zi banală. Dar banal de banală. Norii de plumb s-au prăbuşit peste burg. Până acum nu am avut de ce ieşi din casă. De dimineaţă m-am jucat şi am povestit cu bebe. Ngâââ. Până a venit surioara lui de la grădiniţă. Atunci l-am lăsat în grija lui mami şi eu am trecut la Puiu Mic. Am pregătir-o pentru nani şi am repetat o poezie ce trebuie învăţată de Crăciun. Aproape o ştie. Prinde repede poeziile spre deosebire de "moşit-o" ei care le uită repede. Dar ce contează. Tot repede este şi la unul şi la celălalt. Acum Puiu Mic doarme liniştită. Moşit-o ei o vegează. Ea trebuie să-şi refacă puterea de muncă pentru că vineri are alt spectacol la grădiniţă, duminică este la caraoche, apoi, cu paşi repezi, se apropie şi Crăciunul. Un Crăciun fericit pentru ea. Dar de ce nu şi pentru mine? Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos. În rest ce-mi mai trebuie. Până când piticul Boc şi şeful lui, marinelul cu urme de pirat, mister Băsescu, ajung la concluzia că putem trăi şi fără pensii, mai este. Ce n-au făcut comuniştii fac ăştia. Introducerea gamelelor ca veselă de serviciu. S-o facă şi pe asta, că doar trăim bine, aşa cum a dorit marinelu când i-a fraierit pe români să-l voteze. Să-i pupe chelia cei care l-au votat. IO cînd am avut ocazia am folosit bocancul, dar că au fost mai mulţi cei care l-au pupat, asta este altă poveste. Acum să trăiască bine şi să fie mulţumiţi că o vor duce şi mai bine. Asta au vrut, asta au obţinut. Guvernare PDL. Vă mai amintiţi afişul ăla electoral? Ce poziţie faină avea marinelul când ne arăta spatele. I se vedea curul şi chelia. Fără nicio deosebire unul de alta. Dar chiar. Oare cu ce gândeşte?

S-a dus şi moşu ăsta

Privim cu nostalgie după Moşul ce s-a dus. Nu-l vedem, dar îi simţim prezenţa prin urmele ce le-a lăsat. Nu a făcut mizerie, dar nici curat. Nu s-a atins de nimic. Toate au rămas cuminţi la locul lor. Doar pungile cu cadouri au apărut pe te miri unde. Şi au fost multe. Mie mi-a plăcut ce mi-a adus Moşu. Chir şi de băţ, că-l pot face sabie să mă joc cu moşit-o meu.
De acum au mai rămas doi moşi. Îi aştept şi pe ăia, chiar dacă unul nu mai este privit cu ochi buni. Că a fost comunist. Dar eu nu ştiu ce-i aia, aşa că, să vină şi moşu ăla la mine că-l aştept şi-l primesc.

Un alt LA MULŢI ANI !

Fiind bnogată-n nume şi azi e ziua ta.

LA MULŢI ANI MARIA NICOLETA IOANA !

De la Moşu, aici un trandafir pentru tine.

Pentru Ioana

Moşul bun a venit deja la ea şi pentru că a fost cuminte i-a lăsat daruri în mai multe locuri, chiar dacă acolo nu a găsit cizmuliţe, bocăncei sau alte încălţări. A găsit în scimb: bicicletă, iepuraşi şi alte jucării pe care doarme. Dar nu numai acasă a fost găsită de Moş Nicolae. Ci peste tot pe unde a umblat ea.

Să fii fericită Ioana ! Dumnezeu să-ţi dea sănătate şi minte pentru a te putea descurca în viaţă.

Florile iernii

Zilele trec lin pe lângă noi, fără să le simţim, fără să le auzim paşii, dar ne trezim din buimăceală când moşii ne bat la uşă. Şi atunci regretăm că nu am avut timp să privim cum înfloresc frumoasele crăciuniţe.

Mica vedetă

Astăzi a avut spectacol la grădiniţă. Moşu nu a fost cu ea pentru că a stat acasă cu bebe. Ioana a recitat poezia "Noaptea de Crăciun" de George Coşbuc. A venit încântată că a fost lăudată şi a primit cadouri de la Moş Nicolae. Să fie un început de bun augur.