Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

joi, 9 decembrie 2010

O zi obişnuită


9 decembrie. O zi obişnuită ca oricare alta, doar că este ultima zi ce poartă cu ea nr. 9 în acest an. Dar nici nr. 9 nu este cu semnificaţii aparte. Este şi el un număr banal, ba chiar extrem de banal. Doar pentru mine are o semnificaţie mai aparte. Este numărul ce-l purtam pe tricou pe vremea când mă jucam de-a baschetul prin Alba Iulia şi Braşov.
Nu am fost un jucător extra şi nemaipomenit, dar mă descurcam destul de bine şi îmi plăcea. Toate au decurs fain până când, ajuns cătană la Oradea, am fost obligat să întrerup activitatea sportivă deoarece ofiţerul venit să se documenteze a raportat că nu sunt sportivi în unitate. De ce? Doar el a ştiut motivul. Poate aşa i s-a cerut de comandantul unităţii, sau poate a fost mai comod şi nu mai ştiu ce alt „poate” să mai fi fost. Cert este că atunci am întrerupt definitiv activitatea sportivă. Mai târziu, când mai aveam câteva luni până la liberare, discutând cu un ofiţer superior şi spunându-i acest păs al meu m-a dojenit că am tăcut pentru că ei aveau echipă de baschet şi duceau lipsă de jucători. Nici una, nici alta, mi-a cerut să merg cu el la club pentru a fi verificat. Eu i-am mulţumit şi i-am spus că în perioada cât a trecut fără să mai fac antrenament, am uitat să mai joc baschet. Am preferat să mă reîntorc în Bălgradul meu iubit.

Un comentariu:

  1. frumoasă postare! cu calm şi linişte despre o alegere care ţi-a schimbat viaţa.
    o zi frumoasă, Liviu! :)

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.