Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

sâmbătă, 5 iunie 2010

Protest


 imagine luată de pe internet
La recenta mişcare de protest organizată de sindicate au participat câteva zeci, poate sute, de mii de oameni. E mult? E puţin?
Da, câteva zeci de mii de oameni e mult, dar e puţin pe lângă alte câteva milioane care nu au participat.
Tăiatul veniturilor minime este o porcărie mai ales că veniturile maxime cresc cu nesimţire. De ce acest raport care există între venitul minim şi venitul maxim? E drept că nici venitul minim nu ar trebui garantat, dar ar trebui respectat venitul real după munca prestată. Oare la o prefectură nu ar fi suficient doar un prefect şi un subprefect? Pentru ce sunt necesari 5 subprefecţi şi nu ştiu câţi directori de compartimente ajutaţi de şefii de servicii? De ce prefectul nu poate lucra direct cu şefii de servicii şi mai are nevoie şi de intermediari? Dar oare salariile din Ministere sunt reale sau umflate?
Aici nu am făcut o afirmaţie rău voitoare. Nu am vrut nici să-l contrez pe domnul T......, nici să arăt că sunt contra mişcărilor protestatare. Am vrut doar să arăt apatia la care s-a ajuns în România. Am vrut să arăt indiferenţa care s-a instalat în mulţime.
În aceştia "câteva zeci de mii" sunt doar o parte mică din cei are am votat contra ridicării marinarului la rang de preşedinte pentru încă o perioadă de patru ani. Şi nu a fost vorba doar de alegerea între Băsescu şi Geoană. Nu este cazul să-i mai înşir pe cei care au candidat în primul tur. Atunci a fost totuşi de unde alege şi nu era cazul să ajungă în turul al II-lea Geană, dar nici Băsescu. Atunci s-a manifestat indiferenţa românului faţă de vot. Cei mai mulţi au spus "la ce-mi foloseşte". Acum se vede. Cei mai mulţi au preferat alte activităţi. Acum se sime. Poate aşa a fost interpretată melodia horei alegerilor. Puterea şi opoziţia şi-au dat mână cu mână să se ajungă aici. Şi protestatari nu sunt doar o parte din cei care au votat contra, ci şi o parte din cei care au votat PRO.
Acum cei mulţi şi necăjiţi spun cu amărăciune "la ce-mi foloseşte? ce putem face noi?" Şi acesta este motivul pentru care oamenii preferă să stea în casă şi nu mai participă la proteste. Dar oare în decembrie 1989 cine au ieşit în stadă? Nu cumva cei anume instruiţi cărora li s-a adăugat în prima fază un număr de curioşi? Apoi numărul curioşilor a sporit că se făcea multă zarvă la TV cu "vin terotiştii", "aveţi grijă, apa este otrăvită", "nu-i credeţi pe ei, credeţi-ne pe noi!", dar nu mai spuneau: "ştim minţi mai bine!".
De acolo, cu paşi mărunţi, dar siguri, s-a ajuns aici. Oamenii nu mai au încredere. Dar în cine ar mai putea avea încredere? În monarhie? Păi în 1944 regele s-a înfrăţit cu armata sovietică. Şi pentru asta a fost recompensat. Nu a plecat din România cu mâna gală. Să mai aibă oamenii încredere în comunism? Păi s-a văzut unde s-a ajuns. S-a văzut pentru ce s-a murit şi cum au fost călcate în picioare speranţele naivilor care au crezut cu adevărat într-o cauză mai dreaptă. Să se creadă într-o nouă ordine economică? Dar de ce s-a murit în decembrie 1989? Pentru ceea ce trăim astăzi?
Sunt voci care spun că nu trebuie aia, nu trebuie ailaltă... Dar ce trebuie? Să se facă muncă voluntară? Păi "a trecut vremea muncii voluntare" cum spunea un lider sindical. A venit vremea protestelor! Dar mai cred oamenii în ele? Da, mai cred. Câteva zeci, poate sute de mii din câteva milioane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.