Astăzi, în a cincea zi de brumar, inima poetului Adrian Păunescu a încetat să mai bată ritmul trecerii timpului.
Îl plâng cei din familia sa, îl plâng apropiaţii, îl plâng cei care l-au simpatizat prin scrierile sale, dar îl plâng şi adversarii politici, îl plâng şi demagogii care l-au înjurat etichetându-l "poet de curte".
Azi poetul Adrian Păunescu s-a dus să-şi întâlneacă prietenii plecaţi cu ceva vreme înaintea lui. I s-a făct dor de Grigore Vieru, i s-a făcut dor de Doina şi Ion Aldea Teodorovici, de Gil Dobrică, poate şi de Amza Pelea sau Toma Cargiu, Gică Petrescu şi doar el ştie de mai cine. La geamul odăii sale lumina rămâne stinsă.
Ne vom mai aduce aminte de el doar din când în când.
Ne vom mai aduce aminte de el doar din când în când.
Adio Maestre ! Dumnezeu să te primească la loc luminat.
Şi dacă superstiţiile sunt adevărate, azi Adrian Păunescu a râs de demagogii care-l plâng. A râs prin râsul soarelui care a încălzit o frumoasă zi de toamnă.
Drum bun Maestre !
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereNe ramane pentru totdeauna un dar frumos de pe urma lui si anume prolifica activitate literara. Nu ne ramane decat sa citim si sa recitim de cate ori simtim nevoia poeziile lui si astfel vom fi mai drepti si mai buni, cinstindu-i in acelasi timp memoria.
RăspundețiȘtergereAdevărat e ceea ce spui, Sorinele!
RăspundețiȘtergereEmil Condor
RIP poetul Păunescu.
RăspundețiȘtergereM-a deranjat întotdeauna ecartul imens între marele poet şi micul om. Este motivul pentrzu care am refuzat, prin '82, onoranta ofertă de invitaţii la un spectacol de-al lui la Cluj Napoca. Am preferat să-i citesc poeziile, în tihnă.
Frumoase cuvinte, Abby!
RăspundețiȘtergerePrea sarace pentru un suflet atat de mare.
Odihneasca-se in pace!
Iată şi comentariul meu de pe forum:
RăspundețiȘtergere"Fenomenul Păunescu" este unul ce a făcut şi va mai face vâlvă. În trecut, după ce eram frecat multă vreme cu pregătirile pentru Cenaclu, nu mai aveam tăria să merg şi pe stadion, deşi nu aş fi plătit biletul. Preferam să privesc la televizor ce-mi plăcea din Cenaclu. Erau cântece frumoase compuse pe versurile scrise de Păunescu, dar nu toate versurile lui îmi plăceau.
Şi acum, Dumnezeu să mă ierte, dar Păunescu nu a murit de bătrâneţe. Păunescu nu a putut suporta căderea în anonimat. Nu mai era senator şi ca atare nu mai era băgat în seamă, dar nici veniturile nu le mai avea ca înainte. Nu se împăca nici cu ideea că era contestat de prea mulţi, nu se putea împăca nici cu gândul că mâine trebuiau plătite facturile iar veniturile erau cum erau. De aceea Păunescu a făcut diabet, apoi din diabet au apărut alte complicaţii.
Un lucru este cert. Cu cât eşti mai sus, cu atât cazi mai rău. Nu-ţi găseşti echilibrul de care ai nevoie.
Dar încă odată spun: Dumnezeu să-l ierte ! Nu am avut nimic de îmărţit cu el. Aşa i-a fost drumul, iar drumul nu şi l-a ales el, nici eu, nici voi. Nu am ales niciunul când să ne naştem şi când să murim. Nici măcar cei care se sinucid nu o fac din propria lor decizie.
Drum bun la Dumnezeu, Maestre!
RăspundețiȘtergere