Astăzi a fost o nouă zi frumoasă. Poate chiar mai cald decât ieri. Nu ştiu, nu m-am uitat la termometru. M-am bazat doar pe mesajul dat de piele şi pe faptul că am renunţat la bluza de trening şi am mers doar în tricou. Am mers spre ieşirea spre Sebeş. Voiam să mai văd podul de pontoane şi l-am văzut. Era lipsit de obiectul de activitate. Circulaţia se făcea pe podul mare.
Dar cu restricţie de greutate la maximum 7,5 tone.
În dreptul satului Oarda de Jos malul Mureşului era o adevărată pădure. Probabil avea rostul să asigure protecţia digului.
Am mers pe un drum necunoscut care la un moment dat s-a bifurcat. Am luat-o spre Mureş ţi am ajuns la o mlaştină. Nu am avut altă soluţie decât să mă întorc la locul de bifurcare şi să merg pe cealaltă parte. Aici am întâlnit şi un trunchi ars cu o formă foarte interesantă. Era "balaurul". În el am văzut că era un cuib de bărzăuni, adică viespi de pădure mult mai mari decât cei obişnuiţi. Am vrut să-i fotografiez, dar cine se încumetă la aşa ceva?
Mi-am continuat drumul. Soarele se juca zglobiu şi la un moment dat s-a ascuns în lăstăriş, apoi a făcut un pod peste Murăş, cum se zice râului pe la noi. Un stol de raţe s-au speriat şi au dispărut rapid. Greerii cântau în iarba uscată.
Peste puţin timp m-a întâmpinat o "păpuşă cu păr zburlit"
apoi o "cetate din butuc".
Un grup de reactoare se plimbau pe cerul albastru şi soarele s-a pitit de frică.
Dar timpul a trecut şi soarele se apopia de asfinţit.
Când eu am ajuns la poarta burgului, soarele s-a ascuns deja după dealurile din depărtare.
Sunt de aceeasi parere cu tine! Fotografia este facuta ptr a impartasi acel moment tuturor, altfel ,acest fenomen,nu are nici un farmec. Iti multumesc ca "ma iei cu tine", in plimarile tale "per pedes"!
RăspundețiȘtergere