Aşteptată cu nerăbdare pentru a se întâlni din nou cu colegii ei, ziua a început relativ bine. S-a trezit uşor, deşi s-a culcat târziu pentru că a avut chef de poveşti, dar ne-am certat pentru că nu a vrut să mănânce. Cu mare greu a luat o banană şi o linguriţă cu miere. Dar moşu a avut grijă să încarce bine acea linguriţă. Afară nu a fost frig şi ca atare nu am avut motiv să ne plângem de milă. Avem vreme.
Pe drum nu am povestit prea multe. Am fost mănioşi că n-a vrut să-i fac o fotografie. Am fotografiat doar răsăritului de soare, care a trebuit prins dintr-un unghi mult mai mare pentru că şi-a continuat deplasarea spre noi coordonate astrologice. Mai este puţin şi se va întoarce pe cărarea cerului pentru a ne da din nou căldura mult aşteptată.
După mai multe zile în care poetul Adrian Păunescu a râs de noi cu ochii închişi pentru a nu-i mai vedea pe cei din jurul lui, azi a vărsat şi câteva lacrimi. Probabil a râs cu atâta poftă încât i-au dat lacrimile, sau poate a aflat ce ne mai aşteaptă şi nu s-a putut abţine să nu plângă de mila noastră, a celor care am rămas aici, pe pământ străbun, ori au plecat în băjenie prin lumea largă. Doar el ştie ce motiv a avut.
Şi cum timpul a trecut repede, deşi ritmul deplasării lui a rămas acelaşi, a sosit momentul recuperării Puiului Mic de la grădiniţă. Tot moşu a fost acela care a făcut această operaţiune. Pe drumul de înapoiere la început a spus să-i fac o fotografie niciunde, dar până la urmă s-a învoit la un şotron pe role
şi un popas în parc.
Şi cum vremea a fost frumoasă, am stat destul de mult prin parc, apoi pe la nişte tarabe rămase de la nu ştiu ce târg organizat prin burg.
Până la urmă am ajuns şi acasă. Mami ne aştepta nerăbdătoare să ni-l dea în primire pe Puiu Bebe
că ea a avut treabă. „Tleaba mamii, tleabă”. Odată plecată mami, moşu a schimbat pe Puiu Mic de hainele cu care a fost la grădiniţă şi i-a dat să mănânce, apoi a culcat-o. Puiu Bebe tot mârâia. Moşu i-a dat nişte lăptic şi după ce a supt puţin, nu i-a mai trebuit, dar a început din nou să mârâie căscând guriţa şi ţuguindu-şi buzele. Moşu s-a măniat şi i-a muiat suzeta în miere apoi i-a dat-o.
Ficioru nost’ a terminat cu mârâitul pentru moment, dar când i s-a terminat mierea de pe ţâţa mincinoasă, a început din nou. După trei operaţiuni de acest fel a adormit. Acum dorm liniştiţi amândoi. Se pare că şi pe Bebe l-am învăţat cu nărav.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.