La taifas cu moşu'

Ei dragii moşului, cum mai trece şi vremea asta. Parcă ieri m-am născut şi acum uite-mă la doi paşi de a face şapte decenii de viaţă.  În tot acest timp nu ştiu dacă vremurile au fost vreodată limpezi cu adevărat.

La început războiul, apoi lupta de clasă pentru instaurarea puterii populare, a urmat apoi colectivizarea agriculturii, după ce s-a terminat şi cu asta a venit restricţionarea consumului intern pentru a putea fi plătite datoriile externe, apoi a urmat căderea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi declararea ca „morman de fier vechi” la tot ce s-a făcut în perioada respectivă, a venit apoi rândul strângerii brăcinarului pentru a se vedea „luminiţa de la capătul tunelului” iar în final s-a ajuns la concluzia că românii au salarii şi pensii nesimţite. Deci jos cu ele şi cu ce v-a rămas voi "să trăiţi bine" !

Pentru mine, copil neştiutor, au fost frumoşi şi anii de început. Pentru mine, adolescent derutat, au fost frumoşi şi anii de şcoală cu necazurile lor. Pentru mine, tânăr la porţile vieţii, au fost frumoşi şi anii de cătănie iar mai târziu anii începutului de carieră. Pentru mine, bărbat în toată firea de acum, au fost frumoşi şi anii de ceferist când lucram fără a simţi oboseala. Ba mai mult, aceşti ani mi s-au părut a fi cei mai frumoşi deşi în această perioadă a început să se facă simţită lipsa alimentelor de bază, lipsa materialelor de care aveam nevoie la serviciu, lipsa căldurii în apartamente şi multe alte lipsuri. Au urmat apoi anii vieţii de pensionar. Nu au fost urâţi nici aceştia deşi banii şi-au pierdut valoarea şi mă descurcam tot mai greu cu aprovizionarea celor necesare. Astăzi aproape că nu mai fac faţă cheltuielilor. Dar nu mă plâng. Important este că sunt sănătos şi nu trebuie să dau bani şi pe medicamente. Dar cât voi mai rezista? Când merg să-mi cumpăr mâncare nu cumpăr cine ştie ce, dar dacă în urmă cu doi ani lăsam vânzătorului două sute de lei, azi îmi trebuie patru sute de lei. Dacă în urmă cu doi ani lăsam la fisc pentru impozite şi taxe în jur de o sută de lei, azi îmi trebuie peste două sute de lei. Norocul meu că nu sunt beţiv şi că m-am lăsat de fumat cu mult timp înainte de a mă pensiona.

Vremuri şi vremuri. Ce ne va mai aduce ziua de mâine? Nu ştiu, dar ştiu că vine din nou primăvara cu frumuseţile ei. În mod normal ar trebui să vină şi primăvara vieţii căci toamnă şi iarnă a fost destul.

Acum fulguieşte peste burgul adormit. Este ceea ce se spunea în bătrâni „hoaspa rezultată din vânturarea cucuruzului” rămas pe fundul hambarului. Nu este o ninsoare consistentă. Se va termina repede precum s-a terminat şi cucuruzul (porumbul). Rămânem în aşteptarea recoltei viitoare.