Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

vineri, 30 decembrie 2011

Ziua republicii


Ne place au ba, ziua de 30 decembrie este ziua republicii. La 30 decembrie 1947 republica a luat locul monarhiei. Unii o consideră o zi neagră în istoria României moderne. Alţii, din contra, o consideră o zi glorioasă. Dar pentru cei mai mulţi români este o zi ca oricare alta, o zi în care istoria şi-a făcut mendrele fără ca România să aibă un cuvânt de spus. În locul ei au vorbit americanii, englezii şi ruşii, ultimii fiind şi cei care au tras foloasele.

Acum au venit americanii să le ia locul. Dar într-un fel tot cu acordul ruşilor, cei care au ajuns la concluzia că "lagărul socialist" este ceva utopic. Mult aşteptaţii americani ne-au adus deocamdată o democraţie originală. O democraţie în care românii nu se ştiu descurca şi atunci nu fac nimic fără acordul noilor dascăli. De aceea tot ce a fost românesc nu a mai fost bun şi a fost aruncat în "mormanul de fier vechi" fără a se mai pune ceva nou în locul celor aruncate. Şi uite aşa România din ţară industrial-agrară a ajuns doar piaţă de desfacere a vechiturilor şi produselor agro-alimentare, de cele mai multe ori aflate la limita perioadei de valabilitate. Dar românii au mai învăţat ceva de la marii industriaşi. Să exporte grâu furajer pe care să-l importe în aceleaşi mijloace de transport şi containere ca grâu alimentar, bun pentru făcut pâine din el. Deci pâinea noastră cea de toate zilele este tot românească numai că poartă o altă etichetă pentru care se plăteşte mai mult. Aşa, ca într-o democraţie originală. Tot aşa au dispărut unităţile gen "Comtim" de pe teritoriul românesc pentru ca să reapară în ţara pretină Ungaria. Sondele s-au dat şi ele, am rămas şi fără uraniu natural extras din bătrâna Ţară sde Piatră a Carpaţilor Apuseni, munţii au rămas fără podoabele forestiere, aurul şi-a pierdut strălucirea şi de aceea Stema folosită de comunişti nu a mai fost bună  Este bună în schimb Stema neterminată rămasă de la Monarhie, Stemă ce pe vremea regelui arăta totuşi a Stemă.

luni, 26 decembrie 2011

vineri, 16 decembrie 2011

Despre Solstiţiul de iarnă



22 decembrie 2011 ora 7 şi 30 de minute. Data şi ora solstiţiului de iarnă. Am dormitat destul, de acum ziua începe să crească şi noi aşteptăm ca peste câteva săptămâni să vedem cu ochii noştri cum alungă lumina întunericul.

Dar solstiţiul de iarnă este şi un anotimp magic în care se regăseşte drumul anului curent spre noi etape ce vor fi parcurse în călătoria timpului, etape ce vor trece şi prin cea mai lungă noapte din 21 spre 22 decembrie în emisfera noastră de referinţă, Emisfera Nord.

Solstiţiul de iarnă a fost reprezentat încă din lumea antică de zeiţa Frigga (sau Yule), zeiţa destinului, care torcea în cea mai lungă noapte, pentru fiecare muritor, drumul ce-l avea de parcurs în viaţă. De la celebrarea acestei zeiţe s-a preluat obiceiul de a se face Coroniţa de Crăciun, simbol al ciclului anotimpurilor şi al perpetuării vieţii.

În Emisfera Nord „noptoiul” solstiţiului de iarnă se mai numeşte  şi „Noaptea Mamă” pentru că zeiţa Frigga a trebuit să lucreze pe întuneric ca să aducă lumina şi rodnicia pe pământ. Din lacrimile zeiţei vărsate la moartea fiului ei Baldur după ce a fost lovit de o săgeată făcută din vâsc, s-au născut fructele albe ale vâscului, plantă care după readucerea la viaţă a lui Baldur a devenit simbol al păcii şi iubirii.

Din serbările păgâne s-au născut sărbătorile creştine care au ca apogeu Naşterea lui Hristos la 25 decembrie. Acum se naşte Lumina şi este alungat întunericul. Acum se aduce Bradul de Crăciun în casă ca simbol al vieţii. De ramurile lui atârnă tot felul de bunătăţi ca simbol al belşugului, iar în vârful bradului la loc de cinste se pune steaua cu cinci colţuri ca simbol al PENTAGRAMEI creştine şi nicidecum ca simbol comunist.

Dar în tradiţia românească de la sat împodobirea bradului se regăseşte la nunţi şi la moartea tinerilor necăsătoriţi, obicei care semnifică o nuntă rituală între persoana decedată şi natura reprezentată prin brad. Bradul astfel împodobit se numeşte Pomul Vieţii şi se regăseşte ca motiv natural în arta populară. Cu timpul bradul a căpătat din ce în ce mai multe simboluri cum ar fi: "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Pentagrama este un simbol magic din istoria omenirii, fiind importantă pentru multe dintre culturile străvechi. Ea nu este altceva decât simbolul planetei Venus, în mişcarea sa completă pe bolta cerească.

Primele pentagrame au fost inscripţionate pe pereţii peşterilor în care locuiau, oamenii de atunci crezând că ele au o semnificaţie spirituală. În textele Sumeriene pentagrama reprezintă cele 5 planete vizibile, iar Pitagora a spus că 5 reprezintă numărul omului din motivul diviziunii corpului său (cap, două mâini şi două picioare), dar şi a faptului că pentagrama reprezintă elementele de bază: focul, apa, aerul, pământul şi cosmosul.

Aceasta este Steaua cu cinci colţuri (pentagrama), cu vârful orientat în sus. Ea simbolizează microcosmosul, omul întrupat, calea prin care lumea elementară, materială a primit perfecţionarea spirituală şi luptă pentru ascendenţa noastră spre a deveni una cu Spiritul.


De aici a rezultat şi folosirea pentagramei ca emblemă pentru primii creştini care credeau că ea este reprezentarea Cristului ca Duhul Sfânt manifestat în trup. Apoi au adăugat litera Ebraică Shin , 21 , care simboliza focul şi Duhul Sfînt,  literelor biblice YHVH ale numelui lui Dumnezeu, pronunţat Jehovah, devenind YHSnVH -Yehoshua sau Iisus.
A urmat apoi asocierea pentagramei cu cele cinci răni ale lui Iisus pentru că putea fi trasată dintr-o singură mişcare a peniţei, cu Alpha şi Omega ca unul.            


Mai târziu pentagrama a devenit foarte importantă pentru multe doctrine esoterice Medievale şi Renascentiste. Magicieni care practicau diferite ritualuri foloseau pentagrama ca un microcosmos al corpului uman şi foloseau ritualul magic crezând că se face în acest fel o apropiere de Dumnezeu. Dar se mai credea că aceste efecte şi conexiuni puteau fi manipulate şi în scopuri ale răului iar Giordano Bruno a avertizat despre abuzurile folosirii pentagramei în Magia Neagră.

În mod frecvent pentagrama este folosită de către cei care practică ritualurile Wicca, Neopăgâniste şi Satanice. În tradiţiile Wicca şi Neopăgâniste simbolul pentagramei este derivat din Ceremonialul Magic Medieval şi reprezintă cele 4 elemente guvernate de spirit. În alte cazuri acest ceremonial reprezintă unitatea omenirii cu pământul sau cu regatul spiritului.

Pentru cei mai mulţi oameni pentagrama este asociată cu magia neagră şi venerarea lui Satan, pentagrama satanică fiind un simbol inversat, răsturnat, al pentagramei folosite în Ceremonialurile Magice ale Magiei Albe. În Magia Neagră pentagrama prezintă două vârfuri în sus şi un vârf în jos ce reprezintă răstignirea cu capul în jos..

Adopţia pentagramei ca simbol Satanic este relativ recentă, inscripţiile sale fiind reprezentarea Magiei Negre, care simbolizează triumful materiei şi dorinţele individuale peste dogmele religioase.

Sursa de inspiraţie: Diverse Legende şi simboluri magice cu autori necunoscuţi.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

luni, 5 decembrie 2011

A venit Moşuuu !

Primul sosit a fost Moş Nicolae

Bucurie mare, dar nici de data asta nu s-a lăsat văzut.

vineri, 2 decembrie 2011

Săpături prin burg

           Este un şantir arheologic deschis cu foarte luţi ani în urmă. Cineva a vrut să construiască ceva acolo şi a dat peste acele ziduri vechi. De atunci stă în "conservare" la un colţ al străzii Traian.