Loc de joacă

Aici preferă el să se joace. Probabil se simte mai în siguranţă.

Vişinul meu

Se ivesc zorile

Ceaţă peste Bălgrad

Miercuri... 98

Startul acestui maraton numit MFC s-a dat aici: http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro

PS.  În noaptea asta şi la noi iarna s-a plimbat pe uliţele burgului, dar urmele lăsate pe caldarâm i s-au şters destul de repede.

Partener media în Super Blog

Articol scris pentru Etapa 14 a concursului 

Tema a fost propusă de 

Iată-ne deci ajunşi la linia de finiş a unui concurs de şprint. Asta pentru a ne înviora în anul '13 abia început. Un concurs şprint al lui „Spring SuperBlog 2013” ce mi-a plăcut prin ineditul temelor propuse care, uneori, mi-a făcut impresia că mă aruncă în corzile ringului. Un concurs la care până la urmă am reuşit să-i fac față şi să nu-l abandonez.

Nu am pretenţii de mare scriitor şi ca atare nu am pretenţii să fiu câştigătorul lui vreodată, dar îndemnat de 'Mnealui Christian Hertzug – mnealui.info m-am aruncat ca un berbec cu capul în zid şi mi-am pus ghilţul de grumaz iar acum nu mai pot ieşi din această horă. Curiozitatea mă împinge să merg înainte pe cărarea ce-mi poartă paşii http://www.super-blog.eu pe lângă drumul vieţii şi nu exclud posibilitatea de a fi vreodată “partener media” pentru un concurs SuperBlog.

Dar cum nu mă gândesc să fiu vreodată câştigător al concursului Super Blog pentru că la urma urmei nu sunt nici Super şi nici măcar Blogger avansat, ci doar un blogger mărunt situat undeva în jurul cifrei 2000 în Zelist, renunţ din start la tema nr. 1 dată pentru această probă şi mă înscriu în competiţie cu tema ce poartă numărul doi, unde mă simt în stare să fac față şi nu doar feţe, feţe probei.

Şi pentru că pe 'Mnealui Christian Hertzug – mnealui.info, îl cunosc, ce-i drept nu prea bine, dar îl cunosc cât de cât după ce am avut ocazia să ne strângem mâna într-o noapte lângă Hotelul Cetate din Bălgrad (Alba Iulia) şi să bem împreună o bere la un local unde am fost singurii consumatori pentru a nu fi deranjaţi de larma făcută de alţii, mă gândesc să descriu cum văd IO că-şi desfăşoară EL o zi de lucru.

În fiecare zi se trezeşte dis de dimineaţă în jurul amizii, când se găseşte câte o mâţă, din colecţia ce o deţine, care să-i ligă muştaţa pentru a i-o curăţa şi apoi să-i scarpine chelia cu coada. După acest preludiu se ridică din pat şi îşi aprinde pipa pentru a-şi curăţa plămânii de gudronul rămas din ziua precedentă. Dar cum pipa nu merge pe sufletul gol, ia o bere din cele rămase pe undeva pe sub pat şi începe a medita la ce are de făcut, meditaţie ce ţine aşa, vreo „tri ceasuri” după care se simte obosit şi se culcă din nou pentru un sfert de ceas care ţine vreo două ceasuri. Cum iarna ziua e scurtă, apare şi noaptea la orizont iar 'Mnealui, rupt de oboseală, îşi cere voie patului să-l probeze până în dimineaţa următoare. A, uitasem. Are şi doi dulăi de care se ocupă când îşi aminteşte că ar fi flămânzi.

Vara se schimbă puţin programul lui 'Mnealui Christian Hertzug – mnealui.info Asta pentru că intervin în joc şi muştele ce i se învârt în jurul nasului şi-l enervează. Atunci face şi un scurt program de înviorare udând (ştiţi dumneavoastră cum) pomii ce i-au mai rămas prin curte.

Acum, că vremea a trecut, nu ne mai rămâne decât să spunem adio „Spring SuperBlog 2013” . Aştept ediţia de toamnă a concursului SuperBlog 2013.

Interviu inedit

Articol scris pentru Blog pover 62

Tema acestei săptămâni este propusă de Lotus:

Interviul vieții.

Ți se dă ocazia să iei un interviu oricărei persoane dorești tu de pe glob.

1. Pe cine alegi pentru acest lucru și de ce?
2. Care sunt cele mai fierbinți întrebări pe care dorești să i le pui?
3. Dacă ai putea realiza interviul într-un format inedit, care să nu implice neapărat două scaune și o masă între voi, cum ai face-o?

Interviu ! De ce şi de care? Pentru angajare sau pentru dialog? Pentru angajare nu am cui. Am dat faliment cu firma şi sunt prea bătrân pentru a mai deschide alta. Pentru dialog mi-aş lua mie un interviu. Nu de alta dar ştiu ce să răspund la toate întrebările ce mi se pun de către IO, reporterul. Şi nu aş găsi nici întrebări fierbinţi încuietare pentru EU, intervievatul, după cum nu aş avea nevoie nici de un anume protocol şi un anume studio. Aş lua acest interviu plimbându-mă pe uliţele şi prin parcurile burgului. Pentru că da, ne-au mai rămas două parcuri cu iarbă, flori şi pomi. Două parcuri din care unul ciuntit pentru reamenajarea cetăţii.

Aşa că înterbările de genul cine eşti, ce şti despre urbea ta, ce proiecte de viitor ai, mi se par banale. Asta pentru că ştiu cine sunt, ştiu cum s-a dezvoltat şi decăzut urbea, că doar aici am crescut şi trăit toată viaţa, iar proiecte de viitor nu mai am. Las timpul să treacă şi viitorul să se transforme în azi pentru a vedea ce şi cum este.

După o vreme de plimbat de colo, colo, IO l-aş lua pe EU şi m-aş duce cu el la gară să vedem împreună ce a mai rămas din ce a fost. Nu de alta dar Gara CFR, devenită haltă de mişcare pentru că nu mai este comercială, cade în paragină de la o zi la alta. Trenuri puţine, călătorii preferă să se deplaseze cu mijloace auto pentru că sunt suficiente şi mult mai rentabile: biletele sunt mai ieftine şi timpul de deplasare mai scurt, iar în autocare se poate asculta muzică şi vedea un program TV.

Tot mergând noi aşa prin burg, ajungem şi în locuri necunoscute nouă. Sunt cartierele noi în care au răsărit vilele ca ciupercile după ploaie. Burgul nu mai are economie, dar bani sunt şi nu puţini după cum arată aceste vile.

Cam asta ar fi prezentarea unui interviu inedit luat de IO lui EU. Ar fi chiar un interviu inedit pentru că puţini se încumetă la un aşa ceva. Dar IO nu are de ce să-l evite pe EU şi nici EU nu are motive să refuze un astfel de interviu.

Alte articole:
- http://atitudineslaba.blogspot.ro/2013/03/dincolo-de-prefata.html?
- http://nymphtamine.blogspot.ro/2013/03/iarta-ma-sunt-om.html?m=1
- http://mironamitache.net/2013/03/29/interviu-cu-un-vampir/
- http://cool.mixnet.ro/2013/03/un-interviu.html

Hărnicie

Horn în zidul cetăţii

Cadoul perfect pentru voi înşivă

Aeticol scris pentru Etapa 13.

pe o temă dată de 

Borealy nu se dezminte. Şi de data asta ne oferă un cadou, nouă bărbaţilor, dar condiţionat: să ni-l facem singuri şi ca atare să-l plătim. Adică să ne autocadorisim cum vine vorba şi să nu ne scumpim, la vorbe, căci vorba dulce mult aduce, cum zicea cineva cândva de-i merse vorba-n zicătoare, nu alta.

Aşadar, hai la magazinul online Borealy să văd ce mai au şi cu ce mă pot inspira pentru a cumpăra ceva în viitorul nedefinit, că doar orice-mi cumpăr este cadoul meu pentru mine, vorba vine. Aici trec prin raionul doamnelor fără să mă uit în jur şi mă duc glonţ în raionul domnilor unde dau peste o sumedenie de cravate, portofele, curele, cadouri de lux, bijuterii, butoni, parfumuri, băuturi fine, cărţi de colecţie, instrumente de scris, ceasuri, de-ţi stă ceasul nu alta. Care de care mai faine şi mai elegante. Care de care mai atrăgătoare şi mai de valoare. Iată, spre exemplu, un cognac ce costă 13.000 lei. Ce-o fi având ăsta de-i aşa scump? Răspunsul ar fi: „cumpără şi vezi” dar de ce să-l cumpăr când nu sunt amator de băuturi alcoolice? IO-s cafegiu, nu "alcoholist" şi când este vorba să beau ceva, prefer „ghinarsu” nostru românesc făcut de badea Ion „aşe cum ştie el că-i bine”. Deci, hai mai departe. Călătorului îi stă bine cu drumul, nu cu statu-n drum.

Uite, aici sunt ceasuri. Cândva îmi plăceau şi eram ca ruşii după ele. Le schimbam destul de des, dar acum ceasul îmi stă uitat într-un „fioc” şi de când stă acolo s-a şi oprit. Mai am două deşteptătoare cu care s-au jucat pruncii şi le-au rupt arucurile. Aşa că acum stau şi alea. La loc vizibil în bibliotecă. Poate mă voi îndura cândva să le duc la reparat că doar sunt cumpărate înainte de 1970 şi sunt încă bune. Făcute de ruşi, şi ruşii făceau lucru bun, iar ceasurile funcţionau la fel de bine ca şi cele elveţiene, doar că erau făcute mai din topor.

Să trec şi de raionul ăsta şi să continui documentarea în materie de cadouri. Uite, aici sunt papioane şi „gâtlegăuri” (cravate). Faine, dar au o hibă. Nu merg la tricouri, deşi prin burg mai văd feluriţi „jmecheri” ce le poartă şi aşa, să pară mai cu moţ decât freza ce o au în vârful capului. Aici sunt expuşi şi butoni. De la cei mai simpli, la butoni cu Turbilion inclus în ei. Marcă elveţiană, cu mecanism de mare fineţe şi precizie, dar şi cu preţ pe măsură: 1550 lei.

Ajuns printre bijuterii nu prea am ce să văd. Inele, brăţări, lănţişoare... La instrumente de scris am dat de un pix ce are încorporat în el un Turbilion. Preţ: 3000 lei româneşti, că-s grei... la cărat. Dar ce cadou să-mi fac? Sunt multe exponate, sunt frumoase, dar necazul e că nu-mi plac. Când ai de unde alege şi cotrobăieşti de colo, colo, fără să şti ce vrei de fapt, te hotărăşti greu şi pleci cu mâna goală. Aşa cum fac eu acum, dar cu ferma convingere că voi reveni la www.borealy.ro

Păstrează secretele aproape

Articol sceis Etapa 12 

                                       la propunerea SECRET !

  “Reeija” http://reeija.ro ne cere, fără a insista: „Povesteşte-ne în mod umoristic despre o întâmplare mai ieşită din comun când ai ieşit la cumpărături de poşete cu jumătatea...”

Bine, bine, dar care jumătate? Ai stângă ori ai dreaptă? Păi, pe ai stângă n-o bag în seamă că nu-i dreaptă şi pe ai dreaptă n-o spun că aici e „SECRET !”

Atunci ce fac ? Las articolul ciomb? O, nu ! Nu-i slobod. Trăbă scris şi n-am alta de făcut decât să mă apuc de scormonit prin gândurile mele bune şi rele pentru a scoate ceva din cufărul colbuit şi aruncat într-un colţ întunecat.

Hai la drum. Nu cu poşeta, ci cu sacul. Era toamnă şi aveam de cumpărat carofi. Am mers cu mama la chiaţ luând cu mine cele mai bune intenţii şi cu îmbrăcăminte nici prea, prea, nici foarte, foarte. Eram cu hainele ce mergeam de obicei la serviciu, haine bune de altfel. Ne învârtim noi ce ne învârtim printre grămezile de produse agro-alimentare, căscăm gura pe ici şi pe colo, pentru ca până la urmă să găsim ce am căutat. Am umplut sacul ce-l aveam la noi cu „crumpene” şi pentru că sacul nu era uşor, m-am dus după un taxi. Am găsit repede unul şi m-am aplecat să iau sacul. Făcând pe grozavul am vrut să iau singur acel sac şi când m-am opintit să-l ridic numai ce aud un pârâit suspect. Mi s-au rupt nădragi-n tur de la brăcinar la şliţ. Nu m-am mai uitat în jurul meu să văd cum au reacţionat ceilalţi din preajmă, ci am luat sacul şi am plecat cu el la maşina ce mă aştepta.

Ajuns acasă mă vede un vecin şi mă întreabă: „unde ţi-ai lăsat nădragii de ai vint acasă în chiloţi?” de parcă el nu ar fi văzut că aveam pe mine cracii pantalonilor.

Călătorie legendară în Corfu

Articol scris pentru Etapa 11   

Temă propusă de Agenţia Paralela 45 Turism 

                                                                                    www.paralela45.ro/

CORFU (Kerkyra, gr.), o frumoasă insulă din partea nordică a lanţului de insule din Marea Ionică, situată nu departe de Albania, la întâlnirea Mării Ionice cu Marea Adriatică, este o insulă muntoasă, cu privelişti de vis datorită vegetaţiei dense şi a plajelor cu nisipul auriu ce se întind de-a lungul ţărmurilor, a satelor şi oraşelor dens populate de băştinaşi şi turişti de pretutindeni, a frumoaselor biserici bizantine, a vestigiilor istorice, a staţiunilor şi muzeelor răspândite peste tot pe suprafaţa insulei, dar şi a mărilor ce o înconjoară.

Nu în ultimul rând se cuvine să vorbim despre locuitorii acestei insule care continuă să păstreze tradiţiile populare şi despre muzica ce încântă auditorii până târziu în noapte. Pot spune, fără să greşesc, că cel care vizitează această insulă dobândeşte o experienţă unică nu doar pentru că este considerată o insulă a zeilor, născută din dragostea zeului mării, Poseidon, pentru frumoasa Korkyra, pământeanca ce era şi ea fiică de zeu, ci şi pentru faptul că aici sunt o multitudine de obiceiuri provenite de la popoarele care au trecut pe aici: turcii, în primul rând, apoi veneţienii, evreii, francezii, ruşii şi englezii, luaţi aşa, într-o ordine aproximativă, şi s-au amestecat cu băştinaşii greci.

Fiecare popor ce a trecut prin Corfu a lăsat urme ce se păstrează şi astăzi în cultură şi arhitectură, în gastronomie şi obiceiuri.

Printre atracţiile turistice aş putea enumera în primul rând marea cu Litoralul ei ce înconjoară insula, bisericile cu specificul lor bizantin, muzeele şi palatele, fortăreţele ce amintesc de trecut şi plantaţiile de măslini. Cazarea se face în hoteluri de lux ce încântă şi ele privirea, mâncarea este asigurată la restaurante luxoase, dar şi la pensiuni, iar casele locuitorilor sunt şi ele pline de farmec.

Nu sunt lipsite de farmec nici croazierele cu diferite ambarcaţiuni şi plajele cu nisipul lor fin de unde pot fi admiraţi munţii falnici, dar nu prea înalţi.

Deci, o „ excursie Corfu” sau, de ce nu, chiar o „vacanţă Corfu” este binevenită. „Agentia de turism Paralela 45” asigură zboruri „Charter Corfu” www.paralela45.ro/charter/charter-corfu-plecare-din-bucuresti cu plecare din Bucureşti. Mie-mi convine această ofertă penru că încă mai am permise CFR. Dar asta numai din punct de vedere al deplasării la Bucureşti, pentru că în rest rămâne doar plăcerea unei poveşti spusă de „moşul” despre Grecia cu insula ei Corfu, cea mai mare insulă din Marea Ionică. Şi cum eu nu am fost la Corfu, fotografiile prezentate nu-mi aparţin. Ele au fost luate de pe Internet, imagini Google, pe baza cărora am făcut un scurt comentariu aşa cum m-am priceput.

Noutăţi la vechituri

Costumul de baie

Articol scris pentru Etapa 10   

             

Tema a fost dată de 

Este o piesă vestimentară de care nu ne putem lipsi vara indiferent că ne aflăm pe o plajă la mare ori pe o pătură într-o poiană sau pur şi simplu pe câmp la soare. El este o piesă vestimentară care exprimă personalitatea celui şi celei care-l poartă de la copil la bătrânul pensionar, pentru că da, sunt destui pensionari care-şi permit a merge la munte sau mare pentru a vedea şi altă lume, nu doar pe cea din oraşul în care trăiesc, căci de relaxare nu mai poate fi vorba, deoarece ei se relaxează tot timpul.

Costumele de baie destinate doamnelor şi domnişoarelor au suferit şi suferă modificări de la an la an. Dacă prin anii 1950-1960 costumele de baie ascundeau bustul doamnelor, fără să mai vorbim de costumele anilor 1940 care erau lungi până la genunchi, costumele de azi sunt cu adevărat revoluţionare atât prin modele, cât şi prin materialele utlizate la confecţionarea lor. Normal, pentru că femeile sunt mai pretenţioase, pe când bărbaţii sunt mai conservatori şi deci mai puţin pretenţioşi şi ca atare, dacă pentru costumele de baie destinate femeilor moda se schimbă de la an la an, 

http://shop.jolidon.ro/costume-baie.html

nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu cele bărbăteşi. Iată cum arătau două din costumele de baie utilizate de mine. Cel albastru este din 1962 şi celălalt de prin 1995.

Diferenţa între ele constă doar în privinţa materialelor utilizate la confecţionarea lor. Cel albastru era din doc şi celălalt din material sintetic.

Dar nici astăzi diferenţa între costumele de baie bărbăteşti de atunci şi de acum nu este prea mare, această diferenţiere fiind făcută tot de materialele utilizate la confecţionare şi de modelele ce sunt imprimate pe ele. Modele simple, dar croite cu bun gust şi cusute cu atenţie pentru a se obţine o bună calitate.

Costume de baie... A trecut cam multă vreme de când nu le-am mai folosit. Şi asta nu pentru că m-aş fi certat cu soarele, ci pur şi simplu pentru că nu am mai făcut baie la ştrand unde, să vă spun drept, nu-mi place să merg din cauza aglomeraţiei. Prefer Mureşul. Acolo este linişte şi bine. Stau la soare cât îmi place fără să fiu deranjat de nimeni şi în loc de costum de baie folosesc pantaloni scurţi. Asta pentru că acolo nu mă admiră nimeni cât sunt de bătrân, iar baie în Mureş nu mai fac de multă vreme.

Merg la Mureş pentru că din 1994 sunt pensionar şi nu-mi mai permit să merg la mare nici în România, dar-mi-te în ţări străine. Cu toate acestea gândul îmi fuge de multe ori şi pe falezele de la malul mării. Constanţa, Mamaia, Eforie şi Costineşti sunt locuri pe unde am umblat şi le cunosc. Nu ştiu cum mai arată astăzi Litoralul românesc şi nici cel bulgar pentru că de atunci s-au schimbat multe, iar la vecinii bulgari nu am avut ocazia să merg niciodată.

Acum sunt vremuri noi cu oameni noi şi producătorii de echipamente sportive destinate înotului, printre care şi Jolidon www.jolidon.ro, asigură articole frumoase şi de bună calitate. Costumele de baie oferite de Jolidon sunt articole sportive ce exprimă personalitatea celui şi celei care le poartă. Aceste costume au linii moderne sau clasice, sunt elegante şi originale, de calitate foarte bună, aşa după cum spuneam mai sus. Jolidon se străduieşte şi reuşeşte să ţină pasul cu cerinţele pieţei interne şi externe.

Alegerea costumelor de baie este foarte simplă. Intrând online într-un shop www.shop.jolidon.ro găsim tot ce dorim de la costume de baie şi lenjerie intimă la flori şi tablouri www.jolidon.tumblr.com. Pentru mine a fost o plăcere să "mă plimb" pe siteul Jolidon deoarece am avut ce să văd şi ce să admir.

Miercuri... 97

Un cântec pentru moşu'

Maratonul a pornit de aici: http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro

Zăpada mieilor

Artă şi lux

Articol scris pentru Etapa 9 a concursului

Temă propusă de 

Arta şi luxul

Articolul meu îl axez pe corelaţia artă-lux şi asta pentru că eu consider că luxul nu este totdeauna o artă, el putând fi de multe ori de prost-gust, pe când arta dacă este artă, niciodată nu poate un lucru făcut de mântuială de către un neica nimeni. Această corelaţie artă-lux o găsim în arhitectură, mecanică fină, confecţii metalice, confecţii vestimentare, confecţii artizanale, porţelanuri, articole de sticlărie, cofetărie, patiserie şi alte domenii.

Este o plăcere să mergi pe stradă ori undeva la un teatru sau restaurant şi să admiri „artă” „lux” oferită de „Elegantine” www.elegantine.ro

Bisrica Sfânta Familie din Barcelona - Spania

          

Arta este un lux pentru că îmbină frumosul cu utilul, arta este un lux pentru că astăzi suntem năpădiţi de kitschuri şi, nu în ultimul rând, arta este un lux pentru că nu oricine este în stare să facă lucrări de „artă” din ceea ce face.

Îmi place ca mergând pe uliţele burgului să admir frumosul şi frumosul mă năpădeşte atât prin cetatea bimilenară, cât şi prin cartierele noi care au răsărit ca ciupercile după ploaie. Linii de arhitectură clasice, dar şi moderne apar de la o zi la alta. Construcţiile care ieri mi se păreau impunătoare, astăzi mi se par modeste. Meşteşugarii din fabricile de porţelan, meşteri pricepuţi în modelarea lutului (caolin de cea mai bună calitate) se întrec în a scoate articole noi şi de calitate, concurenţa în acest domeniu fiind mare în Bălgradul de azi (Alba Iulia), oraş cu trecut istoric bogat. Meşterii artizani ne încântă privirea cu produsele lor rezultate prin prelucrarea lemnului, a pieilor şi a lânii, dar şi cu broderiile aplicate pe costumele populare.

Înnobilarea artei şi transformarea ei în „lux” se face, la urma urmei, tot prin intermediul oamenilor care îşi sporesc îndemânarea şi exigenţele fără a se mai mulţumi cu fiece. Gusturile devin tot mai rafinate, pretenţiile cresc şi meşteşugarii se străduiesc să facă față cerinţelor pieţei. Aşa se naşte îngemănarea artei cu luxul, îngemănare care duce în final la corelaţia de care vorbeam la începutul articolului.

Artă şi lux, două elemente ce se regăsesc în colecţiile Elegantine. Artă şi lux creată de Elegantine pentru a mulţumi doamnele. Artă şi lux – un mod prin care Elegantin dă farmec vieţii înfrumuseţând frumuseţea naturală.

Aşadar între artă şi lux este o relaţie de întrepătrundere amalgamată atunci când niciunul dintre aceste elemente nu poartă amprenta unui kitsch. Arta-lux este prezentă în viaţa noastră peste tot şi are o mare importanţă având în vedere că ea încântă ochiul şi produce o relaxare a privitorului. Cu toate acestea pentru mine luxul nu reprezintă nimic. El este o derivată a atei şi fără artă nu are valoare. O haină ce se pretinde a fi de lux pentru că este confecţionată din stofă fină, de bună calitate, dar care este croită prost, nu are valoare, în schimb o haină confecţionată din materiale ieftine croite cu gust este o artă. A construi o casă impozantă cu fel şi fel de turnuleţe, „îmbrăcată” în marmură şi poleită cu aur se cheamă kitsch, pe când o construcţie executată cu dimensiuni mai mici dar construită din lemn bine finisat şi cu gust este o artă.

Cu toate că nu mă dau în vânt pentru lux, apreciez efortul Companiei Elegantine pentru a crea şi diversifica arta-lux. De aceea vă îndemn să o vizitaţi şi să apelaţi la serviciile Elegantine.