Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

joi, 30 decembrie 2010

Drum bun !

Şi în acest an, ca în toţi ceilalţi ani, trecerea cumpenei anilor se face la Bucureşti. Numai că în acest an sunt doi prunci: o domnişoară şi un bebe, împreună cu părinţii lor.
Moşu s-a dus cu ei la gară, apoi i-a condus cu trenul până în Şibot. De acolo au continuat călătoria doar ei şi din nefericire au avut parte de un mic incident. Trenul fiind prea lung, în gara Alba Iulia nu am mai mers până la vagonul repartizat şi underva pe traseu nişte călători şi-au revendicat locurile. Aşa că mami şi tati au trebuit să meargă cu pruncii prin tren până la locurile lor. Şi asta pentru că moşu nu a vrut să facă deplasarea prin tren împreună cu ei. Dar dacă moşu era cu ei, sigur nu se ajungea în situaţia asta. Dar până la urmă toate s-au terminat cu bine şi au continuat călătoria în condiţii bune. Acum, când scriu aceste destăinuiri, mai au vreo trei ore şi ajung la destinaţie. Acolo se vor descurca ei cumva că doar sunt la tati acasă.
Ioana nefiind la prima deplasare cu trenul, a fost în largul ei. Era bucuroasă că merge şi moşu cu ea o bucată de drum, apoi în gara Şibot a făcut cu mânuţa moşului până nu l-a mai văzut.
Bebe ăn schimb, a inaugurat deplasarea pe calea ferată. Privea cu ochişorii larg deschişi la tot ce vedea. A fost culcat pe banchetă şi de acolo privea mirat la tot ce vedea fugind. Din câte mi-am dat seama şi lui i-a plăcut pentru că nu a mârâit deloc.
Peste cţteva zile moşu va merge să-i întâmpine undeva prin Braşov. Ioana va termina vacanţa şi tati concediul. Mami mai are de "chiulit".

Urare

Pentru toţi care treceţi pragul Bălgradului de azi,

LA MULŢI ANI !

miercuri, 29 decembrie 2010

Vestitorii primăverii

Primăvara este vestită cu mult înainte de întoarcerea călătoarelor. 
După trecerea Solstiţiului de iarnă natura se schimbă în bine.  Ziua creşte. Norii îşi schimbă înfăţişarea. Înlocuiesc haina de plumb mat, întunecat, cu cea de plumb argintiu, mai vioi. Cerul devine mai senin şi seninul cerului înseninează natura. Deşi este încă frig, în aer se simte miros de primăvară. O primăvară aşteptată cu nerăbdare, nerăbdare ce se transmite însăşi primăverii care nu de puţine ori soseşte timpuriu, pentru ca apoi să dea lupte crâncene cu baba iarnă care se agaţă de toţi scaieţii pentru a mai rămâne cu noi. Dar soarele întors pe drumul său este de altă părere şi căldura ce o transmite pământului face ca iarna să nu-şi mai găsească ascunzişuri şi să ne părăsească definitiv până la sezonul următor destinat ei. Este un du-te vino repetat an de an. Doar anii sunt înmormântaţi definitiv odată cu apariţia moştenitorului nou născut. Şi dacă în urmă cu ceva vreme primeam cu bucurie pe 2010, acum ne pregătim să-l înmormântăm. Mai sunt doar vreo 31 de ore până se produce acest eveniment, după care vom uita de bătrânul an plecat şi îl vom mai pomeni doar din când în când la ceas aniversar. Iar moartea unui an determină naşterea altui an care în mod sigur aduce primăvara cu el.

luni, 27 decembrie 2010

Hai cu săniuţa !





În dimineaţa asta, surpriză ! Afară ningea. L-am lămurit pe moşu meu să mă ducă cu săniuţa. Zis şi făcut. Am plecat la drum, dar bătea vântul şi-mi intrau fulgii în ochi.
Ne-am dus până la Casa lui Moş Crăciun să vedem dacă mai este acolo. Nu mai era. S-a întors în Laponia. Aşa că noi ne-am întors acasă pentru că mi se făcuse puţin frig.

A III-ia zi de Crăciun

Crăciunul mult aşteptat s-a dus. S-a dus pe nesimţite aşa cum a venit. În urma lui a rămas doar o dâră de fum de la Trabant. Fiind Moş bătrân a rămas conservator şi nu s-a modernizat în ale transportului. Nefiind zăpadă nu a putut folosi sania trasă de reni, sanie ce a rămas împotmolită undeva în glod. Aşa că a folosit bătrânul Trabant, al cărui fum rămâne mult timp după ce a trecut.

Dar la Crăciun a fost frumos. A fost frumos pentru că în prima zi copilaşii au colindat frumos şi au recitat poezii frumoase într-un program înjghebat ad-hoc. A fost frumos pentru că la apariţia lui Moş Crăciun, care a ţinut să le vadă programul pentru a nu-i mai pune să recite poezii, copilaşii au aplaudat bucuroşi. A fost frumos pentru că la primirea cadourilor copilaşii s-au bucurat fără să-i intereseze ce este în pungi. Doar unele mămici curioase au strâmbat din nas. Nu au fost mulţumite că în pungi au fost banane, portocale, clementine şi ciocolată. Cine ştie ce ar mai fi vrut să fie. Au uitat, sau poate nu au prins, zilele când copilaşii se bucurau pentru trei nuci şi două mere. Dar asta este. Moş Crăciun nu-i poate mulţumi pe toţi. Dar de Crăciun a fost frumos şi pentru că nu a fost frig şi oamenii s-au putut plimba în dragă voie. Pentru Ioana a fost frumos că a continuat colindatul şi în ziua de Crăciun, dar şi a doua zi. Nu ştiu ce planuri are azi, în a treia zi de Crăciun. Şi asta depinde dacă mai are „tati” cunoscuţi la care nu a fost. A fost frumos de Crăciun pentru că de bucuria copilaşilor s-au bucurat şi bunicii lor. Bunicii da, sau bucurat pentru că pe vremea copilăriei lor nu erau astfel de obiceiuri. Fiecare avea un brad mic în casă împodobit cu bomboane din zahăr şi globuri, iar cu asta basta. Nu erau portocale, banane şi jucării teleghidate. Nu erau atâtea pretenţii pentru că Moş Crăciun fiind bătrân, nu putea căra prea multe în sac. Acum Moş Crăciun are o remorcă după sanie sau Trabant şi nu mai cară sacul în spate decât de la uşă până în casă, aşa că poate aduce cât de multe unde sunt bani, iar unde nu sunt bani, nu aduce nimic. Şi din păcate sunt tot mai mulţi copilaşi care nu primesc nimic de la Moş Crăciun. Aceea se mulţumesc şi sunt bucuroşi, când primesc o portocală şi nimic mai mult.

Dar de acum Crăciunul s-a dus şi nu mai vine decât la anul. Până atunci aşteptăm Anul Nou pentru a-l îngropa pe ăsta. Mai avem de aşteptat doar câteva zile şi gata. Va trece şi ăla peste noi.

Noa serbus drajilor. IO cam atât am avut să vă zâc despre cum a fost Crăciunul.

miercuri, 22 decembrie 2010

Împodobirea bradului


Astăzi a fost a II-a zi de împodobit bradul. Protagonistă: tot Ioana a fost.
Şi la sfârşit, o fotografie cu bradul terminat.
De acum aşteptăm pe Moş Crăciun să ne aducă daruri. Dar, să vă spun un secret. N-am terminat bine treaba, şi Moş Crăciun mi-a lăsat sub pom o blăniţă în timp ce eu trebăluiam cu moşu meu prin cameră.

Colind pentru solstiţiu

 Astăzi la ora 1 şi 38 de minute are loc solstiţiul de iarnă. 
Bine ai venit ! De acum începe să crească ziua.

marți, 21 decembrie 2010

Surpriza

Astăzi după ce am terminat treaba ne-am ocupat care cu ce prin casă. Mami şi tati erau cu treburi prin oraş. Când într-un târziu au apărut şi ei, au găsit un brad rezemat de uşa noastră. Să fi venit Moş Crăciun aşa de repede? Ioana spune că a auzit nişte bătăi în uşă, dar nu le-a dat importanţă. Moşu ei fiind tare de urechi, n-a auzit nimic.
Bradul fiind adus, n-am avut ce face. A trebuit să-l instalăm în nisip, apoi am început să-l împodobim, activitate ce va dura două-trei zile. Că doar e treabă nu glumă.

Ziua solstiţiului

Astăzi, de ziua solstiţiului, a fost timp frumos, cu mult soare şi temperaturi pozitive. Cu alte cuvinte, a fost o zi de primăvară timpurie. De dimineaţă nu ştiu dacă vârcolacii au mâncat sau nu luna pentru că nu era pe orizontul nostru, ci undeva ascunsă după Dealul Mamut.
Dar ziua solstiţiului a fost şi o zi în care am avut multă treabă. A trebuit să curăţ camera pentru a-l aştepta pe Moş Crăciun. căci moşului nu-i place să găsească dezordine în cameră. Norocul meu că m-a ajutat Ioana. Ea a folosit aspiratorul, 
iar IO m-am jucat cu bebe. 
Şi treaba a mers strună.
După ce Ioana a terminat de aspirat, a venit şi mi-a luat locul lângă Bebe. Doar este frăţiorul ei şi îl iubeşte mult. De aceea îl mai şi ceartă când îşi bagă mânuţa în guriţă sau face alte năzbâtii de bebe.
Şi uite aşa,  a trecut şi ziua solstiţiului. În zori, mai precis la ora 1,38 soarele îşi schimbă traiectoria drumului. De acum ziua va creşte.

luni, 20 decembrie 2010

Luna înainte de solstiţiu

Mai este o noapte şi gata. De mâine noapte soarele se întoarce pe traseul său. Dar se întoarce mergând înainte. Nimic în Univers nu se întoarce făcând stânga-mprejur. Totul merge doar înainte cu pas constant.




Şi luna ne priveşte tăcută cu ochiul ei magic. Este o tăcere conspirativă. Doar ea ştie ce ascunde în tăcerea ei.