Singurătate

Evadare

O scurtă evadare-n timp pe acordurile unei muzici relaxante, care timp de şapte minute te face să uiţi de necazuri, are darul să reîncarce bateriile biologice şi să pregătească trupul pentru un nou drum străbătut cotidian spre marele fluviu al vieţii. O evadare în timp a gândului care se zbenguie nestingherit în ceas de noapte şi la revărsatul zorilor vine obosit spre casă, iar muzica îl face să uite de oboseală. O scurtă terapie prin muzică.

Puiuţii

Prima zi de grădiniţă după scurta vacanţă de o săptămână.

Aşteptată cu nerăbdare pentru a se întâlni din nou cu colegii ei, ziua a început relativ bine. S-a trezit uşor, deşi s-a culcat târziu pentru că a avut chef de poveşti, dar ne-am certat pentru că nu a vrut să mănânce. Cu mare greu a luat o banană şi o linguriţă cu miere. Dar moşu a avut grijă să încarce bine acea linguriţă. Afară nu a fost frig şi ca atare nu am avut motiv să ne plângem de milă. Avem vreme.

Pe drum nu am povestit prea multe. Am fost mănioşi că n-a vrut să-i fac o fotografie. Am fotografiat doar răsăritului de soare, care a trebuit prins dintr-un unghi mult mai mare pentru că şi-a continuat deplasarea spre noi coordonate astrologice. Mai este puţin şi se va întoarce pe cărarea cerului pentru a ne da din nou căldura mult aşteptată.

După mai multe zile în care poetul Adrian Păunescu a râs de noi cu ochii închişi pentru a nu-i mai vedea pe cei din jurul lui, azi a vărsat şi câteva lacrimi. Probabil a râs cu atâta poftă încât i-au dat lacrimile, sau poate a aflat ce ne mai aşteaptă şi nu s-a putut abţine să nu plângă de mila noastră, a celor care am rămas aici, pe pământ străbun, ori au plecat în băjenie prin lumea largă. Doar el ştie ce motiv a avut.

Şi cum timpul a trecut repede, deşi ritmul deplasării lui a rămas acelaşi, a sosit momentul recuperării Puiului Mic de la grădiniţă. Tot moşu a fost acela care a făcut această operaţiune. Pe drumul de înapoiere la început a spus să-i fac o fotografie niciunde, dar până la urmă s-a învoit la un şotron pe role

şi un popas în parc. 

Şi cum vremea a fost frumoasă, am stat destul de mult prin parc, apoi pe la nişte tarabe rămase de la nu ştiu ce târg organizat prin burg.

Până la urmă am ajuns şi acasă. Mami ne aştepta nerăbdătoare să ni-l dea în primire pe Puiu Bebe

că ea a avut treabă. „Tleaba mamii, tleabă”. Odată plecată mami, moşu a schimbat pe Puiu Mic de hainele cu care a fost la grădiniţă şi i-a dat să mănânce, apoi a culcat-o. Puiu Bebe tot mârâia. Moşu i-a dat nişte lăptic şi după ce a supt puţin, nu i-a mai trebuit, dar a început din nou să mârâie căscând guriţa şi ţuguindu-şi buzele. Moşu s-a măniat şi i-a muiat suzeta în miere apoi i-a dat-o. 

Ficioru nost’ a terminat cu mârâitul pentru moment, dar când i s-a terminat mierea de pe ţâţa mincinoasă, a început din nou. După trei operaţiuni de acest fel a adormit. Acum dorm liniştiţi amândoi. Se pare că şi pe Bebe l-am învăţat cu nărav.

PORUMBELUL ALB

A mai căzut o stea

Astăzi, în a cincea zi de brumar, inima poetului Adrian Păunescu a încetat să mai bată ritmul trecerii timpului.

Îl plâng cei din familia sa, îl plâng apropiaţii, îl plâng cei care l-au simpatizat prin scrierile sale, dar îl plâng şi adversarii politici, îl plâng şi demagogii care l-au înjurat etichetându-l "poet de curte".

Azi poetul Adrian Păunescu s-a dus să-şi întâlneacă prietenii plecaţi cu ceva vreme înaintea lui. I s-a făct dor de Grigore Vieru, i s-a făcut dor de Doina şi Ion Aldea Teodorovici, de Gil Dobrică, poate şi de Amza Pelea sau Toma Cargiu, Gică Petrescu şi doar el ştie de mai cine. La geamul odăii sale lumina rămâne stinsă.
Ne vom mai aduce aminte de el doar din când în când.

Adio Maestre ! Dumnezeu să te primească la loc luminat.

Şi dacă superstiţiile sunt adevărate, azi Adrian Păunescu a râs de demagogii care-l plâng. A râs prin râsul soarelui care a încălzit o frumoasă zi de toamnă.

Drum bun Maestre !

Trandafirii lui brumar

Moşu ! Ăştia miroase a pământ.

Meditaţie sub cuşmă

Mica gimnastă

prima zi de brumar

Penultima lună din an şi-a făcut apariţia. O zi frumoasă de toamnă. Nu prea răcoroasă şi senină. Ioana a fost în prima zi de vacanţă scurtă. N-a avut chef de plimbare şi a preferat să se joace cu moşu ei în casă, a spus poveşti, a recitat poezii, a cântat, a dansat, a sărit în pat. La programul obişnuit a făcut „nani”. 

Cred că prin toate acestea s-a simţit bine.