Mie personal imi plac mult mult mai mult apusurile de soare decat rasariturile, le gasesc pe primele mult mai romantice decat pe astea din urma, desi am incerca o data sau de doua ori sa prind si unul din astea la mare la Olimp, si chiar am avut si toate conditiile sa fie si cat mai romanitic si placut si de lux (ca eram intr-un hotel considerat de lux pe vremea aia in Romania), dar nu stiu cum de s-a intamplat, ca pana la urma tot la o conversatie taoiasa realista am ajuns in loc sa ne relaxam sa ne bucuram de rasaritul ala de soare, si tin si minte esentialul acelei conversatii, care a fost spus catre mine: nu-mi spune mie chestii din astea din trecut ca nu ma intereseaza si nici nu-mi face placere sa le ascult de la nimeni, si pe urma, pt. ca veneau de la o persoana semnificativa pt. mine, am cam tacut multa multa vreme.
Mai vreau sa-ti zic un secret: stii ce fel de inmormantare as vrea eu sa am atunci, bineinteles, cand o sa mor linistit de batranete, la sper mai mult de 90 de ani, ca doar nu am de gand sa mor de boala in chinuri groaznice mai devreme, plus ca si genetic in familia mea se traieste destul de mult in perioadele de pace. eu am asa un vis, care chiar ca nu este realist de loc (nici ca geografie, nici ca stil de inmormantare, ca nu e considerat potrivit dpdv traditional de familia mea, si in fond inmormantarile sunt pt. familii sa le ajute pe ele, nu pt. decedat, ca aluia chiar ca nu ii mai pasa), deci probabil ca nu se va infaptui niciodata: sa imi arunce mie cenusa cineva peste Oceanmul Pacific.
P.S. Ce am mai invatat eu in mod ff util chiar dpdv profesional din conversatia de mai sus a fost ca mi s-a reconfirmat atunci in mod practic si direct ce invatasem la scoala si anume ca veteranilor de razboi (si probabil, mai mult ca sigur, ca si celor mai multi altii traumatizati sever in trecut) nu le prea place sa vorbeasca despre amintirile lor (chiar nici despre alea mai placute, daca au existat, adica alea cu prietenii care au supravietuit, cu rasariturile de soare pe care inca le-au mai apucat si atunci in trecut dar si imediat dupa inapoi acas de cei dragi, etc.), si cand lucrezi cu veteranii sau traumatizatii la serviciu, nu trebuie musai sa-i pui sa-ti dea debriefing (nici la aia acuti nu mai e la moda sa ii pui sa-ti dea debriefing, sper ca asceste concluzii recente au ajuns si in Romania !), mai bine la aia mai cronici vorbesti despre vreme , despre animalele de companie daca chiar au catei si pisici (nu vorbesc metaforic), despre carti, filme ,manacaruri preferate, etc, iar la aia acuti, doar ii tii un pic de mana, le dai o supa calda si un mar daca au pofta de el, o patura si o lampa mica cand adorm ca sa nu le fie frica de intuberic si ii mai inevlesti un poic cu patura pana sub barbie, ca sa nu le fie frica sa adoarma singuri. Ai voie sa si le spui: "sleep tight and don't let the bed bugs bite." (ca la bebelusii americani, ai voie). (Nu le da cantec de leagan romanesc, ca nu ajuta.) Mai poti sa ii intrebi chestii fffconcrete: unde te doare, tedoare capul, uite un paracetamol, ti-e foame, ti-e sete, uite un pahar cu apa, vrei sa anuntam pe cineva concret ce ai patit, vrei tu un telefon celular ca sa ii suni tu pe ei, chestii din astae fff concrete si practice d ebun simt. La acuti cuvantul de baza e CONCRET-ul si PRACTICUL in mod direct si util celui tarumatizat acut, daca incepe sa se vaite sau sa planga, lasa-l sa o faca, nu ii zice sa taca (desi asta s eintampla ff rar la acuti, de obicei 999,99% sunt numb, amortiti, paralizati, coplesiti, impietriti, nu mai au ei putere sa planga.)
Cuvantul "concrete" in engleza mai insemna si beton, tu trebuie ca ajutator sa le devii pilon de rezistenta lor, ca ei au devenit brusc casanti si ff fragili si risti sa se dezintegreze in fata ta ff usor, daca ii bati la cap prea mult cu ce nu trebuie.
Daca chestiile astea nu au ajuns inca in Romania (ca eu in Romania nu am lucrat direct cu veterani sau traumatizati acuti ca sa stiu ce fac si ce stiu altii in mod direct pe teren), te rog eu sa le transmiti si lor ca asa este bine, cum zic eu, nu cum ziceau aia mai intrecut de ii fortau sa dea debriefing din prima clipa. Se poate da si debriefing, mai ales daca e util strategic pt toti cei din jur re. securitate, dar ai putina rabdare, cateva zile macar, poate 2-3, daca chiar e urgent de debriefing, ca sa-si mai revina aia putin, ca altfel le faci mai mult rau decat bine si mai si risti sa dai, ba chiar sa implantezi memorii/amintiri false, care alea chiar ca nu au cum sa le fie utile nimanui.
Nu stiu daca tu intelegi ce vreau sa spun ca e ff tehnic, dar daca ai fosti colegi care au lucrat in sist. sanitar pt. politisti, militari, si alti salvatori de sub cutremure/catastrofe naturale si pompieri, din aia care se intalnesc cu catstrofe major in fiecare zi pe teren, si sunt ori ei tariumatizati direct ori vad direct cu ochii lor de oameni colegi raniti si traumatizati chair langa ei, mai ales chiar cand se intampla,, zi-le si tu ce am zis eu aici.
La traumatizatii sexual prin viol (ca sunt importanti si aia atat la civili cat si la militarii prizonieri): se aplica regulile de aplicare de beton de mai sus, plus ai grija la: - examenul direct fizic de specialitate cerut necesar: vorbesti cu ei tot timpul in tim ce ii examinezi, le explici clar si simplu ce pas urnmeaza sa faci si le ceri voie sa il faci, de ex. " acum trebuie sa pun chestia asta aici si o sa simti rece, sau o usoara apasare, este nevoie pt. mine sa o fac, am voie sa o fac...astepti un pic...de obicei zic "da", daca zic "nu"...te tragi fizic inapoi, astepti o secunda, mai incerci sa vorbesti un pic, "don't worry , I am patient, I am not in a hurry, I can wait as long as it is necessary", sa ii lasi sa respire sa se calmeze, apoi le explici ca e important pt. sanatatea lor dar si pt., sanatatea celor dragi lor sa le faci o examinare cat mai completa, nu neaparat pt. prinderea si pedepsirea criminalilor, lasa-i in plata domnului pe aia, ca de aia o sa aiba grija cine trebuie, nu trebuie tu sa te gandesti la ei acvum sa te sperii din nou, deci e pt,. TINE si pt. FAMILIE ca trebiuie sa o facem, pe urma mai ceri voie o data sa proceed, as mergi mai departe, si de obicei va fi OK."
Daca politia asteapta la usa sa ia declaratie concreta, pune-i sa astepte pe politistii aia, staiu un pic de garda bariera intre ei si traumatizat, intreaba-l pe pacient tu apoi daca e OK sa vina si politia sa ii intrebe n iste intrebari, da-le timp sa se imbrace ,sa apara decent fata de poltie, ideal ar fi sa stai si tu acolo prezent in timpul "interogarii" politiei fata de victima, ca sa ii opresti pe politisti daca vezi ca intrebarile prea detaliate creeeaza distress la pacient si sa le dai la toti timp sa se calmeze.
Daca nu ai timp sa stai cu politia ca ai alti pacienti, macar da-le la politisti semnalul inainte sa intre in camera victimei, sa fie gentle cu el, nu sa-l "pedepseasca" inca o data pt., ce a patit (de obicei politistii, chiar si aia romani, sunt bine instruiti la capitolul asta, dar mai dai si peste unii mai lenesi, mai badarani, mai needucati, mai nesimtiti , asu mai rigizi ei din fire care nu tolereaza intalniri cu victime din astea ale unror tarume sexuale si incep sa devina agresivi si ei fata de victima, la astia trebuie sa le vorbesti in principal si sa le dai semnal clar ca agresivitate fata de victima unui sexual assault NU ESTE tolerata si nici tolerabila de nici o autoritate fata de care au respect si frica acei politisti.)
Bibliografie obligatorie pt. toti politistii care lucreaza cu victime de viol direct (dar si pt. juristii ulterior implicati in acest fel de cazuri): filmul The Accused, cu Jodie Foster:
De ce zic eu despre asta aici la altii pe blog si nu la mine pe blog este pt. ca eu personal lestiu pe astea, eu ma afklu in Norvegia acum, chestiile astea sunt cunoscute si aplicate deja larg in Norvegia atat de catre politie cat si de armata norvegiana, eu nu mai comunic direct cu romanii decat prin blogurile lor, ca sa duca ei vesti mai departe daca cinsidera ca este util pt, altii sa stie chestiile astea, deci deleghez.
Si a propos de stress in general, este util pt, toti stressatii din lume, chiar si aia mai putin sever sau grav, sa invete sa si delegheze la altii nu numai sa faca totul doar ei (desi inteleg f. bine ca simt si ei nevoia sa se simta in control cat mai bine ca doar sunt sub stress si de fapt de aia si resimt stressul , aca din fore le place sa fie ei mereu mai incontril, si cand li se intampla vrei catsatrofa care le zdruncina lor controlul absolut asupra apropriei persoane, tind sa intre in histeresis (Atentie! "histeresis" e un termen diferit fata de "isterie", si este un termne ingineresc, desi in general si isteria este o manifestare de anxietate acuta, si sindromul post traumatic sau sindromul acut de stress sunt clasificate tot sub tulbaurarile de anxietate, alaturi de atacurile de panica, tulburarea obsesiva compulsiva , anxietatrea generalizata, fobiile diverse, inclusiv fobia sociala, sau fobia de scoala.)
Mie personal imi plac mult mult mai mult apusurile de soare decat rasariturile, le gasesc pe primele mult mai romantice decat pe astea din urma, desi am incerca o data sau de doua ori sa prind si unul din astea la mare la Olimp, si chiar am avut si toate conditiile sa fie si cat mai romanitic si placut si de lux (ca eram intr-un hotel considerat de lux pe vremea aia in Romania), dar nu stiu cum de s-a intamplat, ca pana la urma tot la o conversatie taoiasa realista am ajuns in loc sa ne relaxam sa ne bucuram de rasaritul ala de soare, si tin si minte esentialul acelei conversatii, care a fost spus catre mine: nu-mi spune mie chestii din astea din trecut ca nu ma intereseaza si nici nu-mi face placere sa le ascult de la nimeni, si pe urma, pt. ca veneau de la o persoana semnificativa pt. mine, am cam tacut multa multa vreme.
RăspundețiȘtergereMai vreau sa-ti zic un secret: stii ce fel de inmormantare as vrea eu sa am atunci, bineinteles, cand o sa mor linistit de batranete, la sper mai mult de 90 de ani, ca doar nu am de gand sa mor de boala in chinuri groaznice mai devreme, plus ca si genetic in familia mea se traieste destul de mult in perioadele de pace. eu am asa un vis, care chiar ca nu este realist de loc (nici ca geografie, nici ca stil de inmormantare, ca nu e considerat potrivit dpdv traditional de familia mea, si in fond inmormantarile sunt pt. familii sa le ajute pe ele, nu pt. decedat, ca aluia chiar ca nu ii mai pasa), deci probabil ca nu se va infaptui niciodata: sa imi arunce mie cenusa cineva peste Oceanmul Pacific.
P.S. Ce am mai invatat eu in mod ff util chiar dpdv profesional din conversatia de mai sus a fost ca mi s-a reconfirmat atunci in mod practic si direct ce invatasem la scoala si anume ca veteranilor de razboi (si probabil, mai mult ca sigur, ca si celor mai multi altii traumatizati sever in trecut) nu le prea place sa vorbeasca despre amintirile lor (chiar nici despre alea mai placute, daca au existat, adica alea cu prietenii care au supravietuit, cu rasariturile de soare pe care inca le-au mai apucat si atunci in trecut dar si imediat dupa inapoi acas de cei dragi, etc.), si cand lucrezi cu veteranii sau traumatizatii la serviciu, nu trebuie musai sa-i pui sa-ti dea debriefing (nici la aia acuti nu mai e la moda sa ii pui sa-ti dea debriefing, sper ca asceste concluzii recente au ajuns si in Romania !), mai bine la aia mai cronici vorbesti despre vreme , despre animalele de companie daca chiar au catei si pisici (nu vorbesc metaforic), despre carti, filme ,manacaruri preferate, etc, iar la aia acuti, doar ii tii un pic de mana, le dai o supa calda si un mar daca au pofta de el, o patura si o lampa mica cand adorm ca sa nu le fie frica de intuberic si ii mai inevlesti un poic cu patura pana sub barbie, ca sa nu le fie frica sa adoarma singuri. Ai voie sa si le spui: "sleep tight and don't let the bed bugs bite." (ca la bebelusii americani, ai voie). (Nu le da cantec de leagan romanesc, ca nu ajuta.) Mai poti sa ii intrebi chestii fffconcrete: unde te doare, tedoare capul, uite un paracetamol, ti-e foame, ti-e sete, uite un pahar cu apa, vrei sa anuntam pe cineva concret ce ai patit, vrei tu un telefon celular ca sa ii suni tu pe ei, chestii din astae fff concrete si practice d ebun simt. La acuti cuvantul de baza e CONCRET-ul si PRACTICUL in mod direct si util celui tarumatizat acut, daca incepe sa se vaite sau sa planga, lasa-l sa o faca, nu ii zice sa taca (desi asta s eintampla ff rar la acuti, de obicei 999,99% sunt numb, amortiti, paralizati, coplesiti, impietriti, nu mai au ei putere sa planga.)
RăspundețiȘtergereCuvantul "concrete" in engleza mai insemna si beton, tu trebuie ca ajutator sa le devii pilon de rezistenta lor, ca ei au devenit brusc casanti si ff fragili si risti sa se dezintegreze in fata ta ff usor, daca ii bati la cap prea mult cu ce nu trebuie.
Daca chestiile astea nu au ajuns inca in Romania (ca eu in Romania nu am lucrat direct cu veterani sau traumatizati acuti ca sa stiu ce fac si ce stiu altii in mod direct pe teren), te rog eu sa le transmiti si lor ca asa este bine, cum zic eu, nu cum ziceau aia mai intrecut de ii fortau sa dea debriefing din prima clipa. Se poate da si debriefing, mai ales daca e util strategic pt toti cei din jur re. securitate, dar ai putina rabdare, cateva zile macar, poate 2-3, daca chiar e urgent de debriefing, ca sa-si mai revina aia putin, ca altfel le faci mai mult rau decat bine si mai si risti sa dai, ba chiar sa implantezi memorii/amintiri false, care alea chiar ca nu au cum sa le fie utile nimanui.
Nu stiu daca tu intelegi ce vreau sa spun ca e ff tehnic, dar daca ai fosti colegi care au lucrat in sist. sanitar pt. politisti, militari, si alti salvatori de sub cutremure/catastrofe naturale si pompieri, din aia care se intalnesc cu catstrofe major in fiecare zi pe teren, si sunt ori ei tariumatizati direct ori vad direct cu ochii lor de oameni colegi raniti si traumatizati chair langa ei, mai ales chiar cand se intampla,, zi-le si tu ce am zis eu aici.
http://en.wikipedia.org/wiki/Debriefing
Erata: re. memoriile false voiam sa zic: risti sa PRIMESTI sau sa implantezi memorii false...
RăspundețiȘtergereLa traumatizatii sexual prin viol (ca sunt importanti si aia atat la civili cat si la militarii prizonieri): se aplica regulile de aplicare de beton de mai sus, plus ai grija la:
RăspundețiȘtergere- examenul direct fizic de specialitate cerut necesar: vorbesti cu ei tot timpul in tim ce ii examinezi, le explici clar si simplu ce pas urnmeaza sa faci si le ceri voie sa il faci, de ex. " acum trebuie sa pun chestia asta aici si o sa simti rece, sau o usoara apasare, este nevoie pt. mine sa o fac, am voie sa o fac...astepti un pic...de obicei zic "da", daca zic "nu"...te tragi fizic inapoi, astepti o secunda, mai incerci sa vorbesti un pic, "don't worry , I am patient, I am not in a hurry, I can wait as long as it is necessary", sa ii lasi sa respire sa se calmeze, apoi le explici ca e important pt. sanatatea lor dar si pt., sanatatea celor dragi lor sa le faci o examinare cat mai completa, nu neaparat pt. prinderea si pedepsirea criminalilor, lasa-i in plata domnului pe aia, ca de aia o sa aiba grija cine trebuie, nu trebuie tu sa te gandesti la ei acvum sa te sperii din nou, deci e pt,. TINE si pt. FAMILIE ca trebiuie sa o facem, pe urma mai ceri voie o data sa proceed, as mergi mai departe, si de obicei va fi OK."
Daca politia asteapta la usa sa ia declaratie concreta, pune-i sa astepte pe politistii aia, staiu un pic de garda bariera intre ei si traumatizat, intreaba-l pe pacient tu apoi daca e OK sa vina si politia sa ii intrebe n iste intrebari, da-le timp sa se imbrace ,sa apara decent fata de poltie, ideal ar fi sa stai si tu acolo prezent in timpul "interogarii" politiei fata de victima, ca sa ii opresti pe politisti daca vezi ca intrebarile prea detaliate creeeaza distress la pacient si sa le dai la toti timp sa se calmeze.
RăspundețiȘtergereDaca nu ai timp sa stai cu politia ca ai alti pacienti, macar da-le la politisti semnalul inainte sa intre in camera victimei, sa fie gentle cu el, nu sa-l "pedepseasca" inca o data pt., ce a patit (de obicei politistii, chiar si aia romani, sunt bine instruiti la capitolul asta, dar mai dai si peste unii mai lenesi, mai badarani, mai needucati, mai nesimtiti , asu mai rigizi ei din fire care nu tolereaza intalniri cu victime din astea ale unror tarume sexuale si incep sa devina agresivi si ei fata de victima, la astia trebuie sa le vorbesti in principal si sa le dai semnal clar ca agresivitate fata de victima unui sexual assault NU ESTE tolerata si nici tolerabila de nici o autoritate fata de care au respect si frica acei politisti.)
Bibliografie obligatorie pt. toti politistii care lucreaza cu victime de viol direct (dar si pt. juristii ulterior implicati in acest fel de cazuri): filmul The Accused, cu Jodie Foster:
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Accused_(1988_film)
De ce zic eu despre asta aici la altii pe blog si nu la mine pe blog este pt. ca eu personal lestiu pe astea, eu ma afklu in Norvegia acum, chestiile astea sunt cunoscute si aplicate deja larg in Norvegia atat de catre politie cat si de armata norvegiana, eu nu mai comunic direct cu romanii decat prin blogurile lor, ca sa duca ei vesti mai departe daca cinsidera ca este util pt, altii sa stie chestiile astea, deci deleghez.
RăspundețiȘtergereSi a propos de stress in general, este util pt, toti stressatii din lume, chiar si aia mai putin sever sau grav, sa invete sa si delegheze la altii nu numai sa faca totul doar ei (desi inteleg f. bine ca simt si ei nevoia sa se simta in control cat mai bine ca doar sunt sub stress si de fapt de aia si resimt stressul , aca din fore le place sa fie ei mereu mai incontril, si cand li se intampla vrei catsatrofa care le zdruncina lor controlul absolut asupra apropriei persoane, tind sa intre in histeresis (Atentie! "histeresis" e un termen diferit fata de "isterie", si este un termne ingineresc, desi in general si isteria este o manifestare de anxietate acuta, si sindromul post traumatic sau sindromul acut de stress sunt clasificate tot sub tulbaurarile de anxietate, alaturi de atacurile de panica, tulburarea obsesiva compulsiva , anxietatrea generalizata, fobiile diverse, inclusiv fobia sociala, sau fobia de scoala.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Histeresis
http://www.ehow.com/how_3816_delegate-responsibility.html