Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Toamna la Mureş

O zi frumoasă de toamnă. Senin, soare, cald. Acestea ar fi caracteristica zilei în care am plecat de unul singur la o plimbare spre Mureş. Şi asta pentru că nu aveam timp de o drumeţie propriu zisă iar de stat în casă nu mă trăgea inima să stau într-o asemenea zi frumoasă. Simţeam nevoia de mişcare şi a găsit soluţia. O plimbare pe malul Mureşului.

Ajuns pe drumeagul ce duce la Mureş m-am lăsat purtat de paşi în voia lor. Mergeam agale fără o anume ţintă. Pe dig m-am gândit să trec Mureşul, dar imediat m-am şi răzgândit pentru a face nişte fotografii munţilor din zare care se vedeau foarte bine în lumina soarelui de toamnă.

 La un moment dat privirea mi-a fost atrasă spre o buruiană cu chip de floare. Era o pictură a toamnei.

 Deşi eram singur, nu pot spune că am fost singurul beneficiar al acestei frumoase zile. Pe malul Ampoiului erau o mulţime de pescari cu undiţele în apă. 

Probabil peştele a început să-şi facă simţită prezenţa pe acest râu cândva foarte poluat de uzina chimică de la Zlatna. Acum apa este limpede şi curată, excepţie făcând resturile de pungi şi textile rămase agăţate prin pomi de la viituri.

Geometria reţelelor electrice îngemănată cu cea a munţilor de la orizont a lăsat o impresie plăcută ochiului Ciocârliile ce alergau pe drum în faţa mea sau, pur şi simplu, dârele lăsate de avioanele ce zburau nestingherite deasupra noastră au dat un cadru feeric peisajului în care mă aflam.



Soarele se scălda oglindindu-se în Mureş, pomii golaşi îşi încălzeau ramurile îmbătrânite cu încă un an, frunzele uscate emanau un miros plăcut. Un câine lătra în depărtare, iar hămăitul lui gros  a înzârdit şi pe alţii. Foşnetul frunzelor sub paşii mei, clipocitul apei ce curgea molcom în albia râului, veneau să întregească  clipele de relaxare în această zi.
Pe alocuri se simţea şi miros de fum. Era adus de vânt de la buruienile arse de gospodari pe ogoare. Mă aflam într-o zonă în care pământul se lucra.

Toate acestea nu pot avea caracterul unui îndemn la drumeţie. Este doar un îndemn la evadare din corsetul asfaltat al burgurilor pentru a face o plimbare de câteva ore prin împrejurimile lor, împrejurimi în care mai găsim o gură de aer curat.
Glosar: a înzârdi = a provoca, a enerva

3 comentarii:

  1. tare frumos ai descris!
    şi pozele sunt foarte reuşite.
    ce bine că te trage inima să ieşi la plimbare! şi eu m-am săturat de asfalt până deasupra capului.
    o seară plăcută, Liviu!
    şi aici :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumec Irina. Dacă nu umblu mi se umflă picioarele şi ca să umblu prin oraş gură cască, nu-mi place. Aşa că o iau la drum întins, de regulă pe lângă oraş.

    RăspundețiȘtergere
  3. ...Toamna frumoasa, toamna tarzie,
    Te inbie in lungi plimbari,
    Leac reusit de cronica melancolie,
    Placerea drumului pe multele carari...

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.