Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

luni, 9 aprilie 2012

Divinitate sau Darwinism?


Geneză sau Darwinism?
Articol scris pentru http://www.mostwantedblog.org/2012/04/08/blog-power-17/

O întrebare bună, care te îndeamnă să mergi într-o barcă sau alta. Cu toate acestea eu voi merge pe o plută ce mă duce pe acelaşi drum fără a nega Geneza sau Darwinismul.

De Geneză am auzit de mic copil, tata fiind popă.  De Darwinism am auzit doar în liceu. Atunci profesorul meu de biologie, domnul Elvireanu Armand, mă chinuia cu „Teoria evoluţiei”, care, până la urmă, mi-a prins bine.

Mai târziu, fără să aprofundez prea mult aceste studii, am ajuns la concluzia că ştiinţa merge până acolo unde vrea Dumnezeu şi în momentul când ştiinţa ajunge la punctul oprit, de acolo nu va mai înainta cu nimic. Orice teorie se opreşte acolo.  Este adevărat că nici Geneza nu dă satisfacţii tuturor muritorilor. Nu toţi acceptă că Dumnezeu l-a făcut pe OM din nimic, nici că Dumnezeu poate exista concomitent în trei ipostasuri, dar nici măcar că Dumnezeu există şi că El este acel dirijor nevăzut al Universului. Şi asta pentru că Dumnezeu ne lasă să-L cunoaştem atât cât consideră că este necesar. De acolo mai departe fiecare îşi dă cu părerea, iar Dumnezeu se „distrează” pe seama celor ce afirmă că au „liber arbitru” şi fac ceea ce „vrea muşchii lor”.

În scurta-mi viaţă de şapte decenii am trecut prin multe „întâmplări prevăzute şi neprevăzute” ale vieţii mele. Atunci când nu a trebuit să fac ceva, mi-au apărut alte probleme ce trebuiau rezolvate urgent, dar care-mi luau timp suficient pentru a nu mai putea ajunge acolo unde mi-am planificat iniţial. Uneori începeam un lucru şi-l abandonam pentru că îmi aminteam de alt lucru ce trebuia făcut. Dacă lucrul abandonat trebuia terminat, îmi aminteam de el şi-l terminam, uneori după o lungă perioadă de timp. Aşa se explică faptul că suntem dirijaţi telepatic de divinitate. O telepatie transmisă prin gând.

Ar mai fi mult de spus pe această temă, dar nu vreau să-i plictisesc pe atei cu teoriile mele, nici să dau apă la moara altora. Fiecare este liber să creadă ce vrea şi cum vrea. Fiecare muritor îşi are teoria lui despre lume şi viaţă, o filozofie fără sfârşit în care "filozofii" nu trebuie să fie radicali cu propriile concluzii deoarece nu putem şti în ce măsură avem dreptate. Doar presupunem şi când presupunem ceva concluzia nu poate fi neapărat adevărată, dar nici falsă. Este doar dreptul la opinie al fiecăruia. Deci şi al meu. 

10 comentarii:

  1. Suntem dirijati telepatic; cand de Creator, cand de Satana...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să nu uităm că şi Satana este un supus al Creatorului. Face el satana ce face de capul lui, dar până la un loc peste care nici el, satana, nu poate trece.

      Ștergere
  2. Cosmogonia mea (ca sa-i imapace pe toti): D-zeu e cu ideea conceptuala, iar mama Natura e cu constructia concreta. Daca se doreste brodat in continuare pe aceasta tema, D-zeu cu mama Natura au o relatie de concubinaj oficial (de tip recunoscut legal in Scandinavia) + parteneriat de business, inclusiv, printre alte firme si corporatii de constructii/real estate, si o gradinita particulara numita Paradis, pt formare de oameni, la nivel profesional timpuriu modelator. Desigur ca lui D-zeu i s-a facut mila de Adam asa singur singurel, si i-a dat si o Eva, sa se joace frumos si sa studieze frumos so colegia impreuna, inas normal, ca ei cum de s-au cunoscut, au inceput sa se gandeasca la prostii si sa doreasca sa abandoneze scolarizarea de timpuriu fara diploma, fara a se gandi la consecinte (mama Natura e de vina pt asta, NU bunul D-zeu, dar nu era sa stea El, intelept fiind recunoscut din fire, sa faca micromanagement pe capul mamei Natura, cand se stie ce toane are dansa). Asa ca bunului D-zeu, care cam gresise la inceput de si-a zis, in mod democratic si bland/bineintentionat/binevoitor, (fara sa se sfatuiasca in prealabil cu armata avocatilor corporatisti alcatuiti din diversi Ingeri), sa-i dea Liber Arbitru lui Adam, (desi a incercat sa repare in ultima clipa, ca El e si constiincios si just din fire, si a trimis-o pe mama Natura sa vada daca se poate repara ceva, si a reusit, numai ca doar partial, nu 100 %), ce era sa faca, a oftat si El, la nivel parintesc, si le-a zis, "bine, na acum, ce sa va fac, voi o vreti, duceti-va unde o-ti sti cu ochii, nu stiu cu cine semanati, cred ca mama Natura e de vina, si fiti fericiti pana la adanci batraneti" !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rudolph, norocul meu că stau bine pe picioare, mai ales că trăiesc pe... picior mare. Am 46 la pantofi.

      Părerea mea este că Dumnezeu a făcut lumea aşa cum a făcut-o pentru a lăsa şi acea fărâmă de "liber arbitru" cu care se distrează naivii.

      Să ai o zi bună. Mi-a plăcut cum ai formulat răspunsul.

      Ștergere
  3. Dar si "liber arbitru" tot Dumnezeu a lasat . Daca ,Eva si Adam nu ar fi gresit(pacatuit)?????? Daca ai iertat , nu poti sa si pedepsesti ! Nu sunt atee , dar nici ADEVRAUL nu-l cunosc . Daca este adevarat ca EL este peste tot si oriunde, atunci pot sa ma rog LUI , oriunde ,nu ? O dupa-amiaza senina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vio, ca să te rogi lui Dumnezeu nu-i musai să mergi la "beserică". Dumnezeu îţi primeşte şi rugăciunea spusă acasă "în cămăruţa ta întunecată" unde nu vezi pe nimeni pentru a-l bârfi.

      Ștergere
  4. Corect, opinii :)
    Eu cred că se poate să accepți ambele variante, cea creștină și cea rațională. e, până la urmă, vorba de cât de deschis ești în gândire. Și mai poți, evident, să crezi cu toată tăria în Dumnezeu :) Numai să nu cazi în extreme... Uf, ar fi atâtea de vorbit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru vizită.
      Să te opreşti la limita extremelor este imposibil pentru că nimeni nu ştie unde se află. Fiecare doar crede că ştie.

      Ștergere
  5. Eu nu cred că ştiinţa nu poate merge decât până într-un punct. Eu cred că noi nu avem acces decât la un fragment din ea, şi nu din vina ştiinţei ci din cauza defectelor noastre de înţelegere.

    RăspundețiȘtergere
  6. Că avem sau nu acces decât la o parte din ştiinţă este tot una cu până unde poate merge ştiinţa. Degeaba merge ştiinţa până la capătul cercetărulor şi noi nu suntem în stare să ajungem acolo.

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.