Frica de mine !

Articol scris pentru Blog Power 63

Liderul de opinie Bianca Badea propune următoarea temă pentru această săptămână:

Frica

- In ce fel o caracterizati?

- Care este frica cea mai puternica pe care o aveti?

- Cum canalizati senzatiile pe care le incercati in momentul in care experimentati frica?

Mi-e frică de mine ! De ce? Nu ştiu. Poate pentru că mă cunosc prea bine şi îmi ştiu punctele vulnerabile sau poate pentru că mă cunosc bine şi ştiu cum să parez atacurile. Dar mai şti? Poate nu mă cunosc deloc şi nu ştiu cum să procedez la un eventual autoatac. Dar un lucru este cert. Mie îmi este frică de mine.

Poate mulţi vor spune că le este frică de Dumnezeu, dar mie de Dumnezeu nu-mi este frică şi asta pentru că-L ştiu bun şi drept. Mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu, îmi ştie slăbiciunile şi greşelile, îmi ştie limitele, ştie că sunt un om păcătos care nu se poate abţine de la multe lucruri nepermise, pedeapsa ce mi-o dă este una dreaptă şi ca atare nu am de ce să mă ascund din faţa Lui.

Dar în fond şi la urma urmei, ce este frica? Nu după definiţia dată de Dex, ci după cum o văd IO, omul neobişnuit cu tainele limbii române. Pentru mine frica este o stare emoţională ce te inhibă atunci când apare şi te face să-ţi pierzi cumpătul. Cu alte cuvinte, frica apare instantaneu şi se manifestă prin pierderea încrederii în forţele proprii. Ea apare mai frecvent la copii şi mai puţin la oamenii matutri. Frica te face să devii mai prudent când vrei să faci un lucru şi te duce chiar la abandonarea lucrului început. Când apare sentimentul de frică începe să-ţi crească pulsul şi nu ştii la ce să te aştepţi. Copilului îi este frică de bătaie şi de părinţi, elevului îi este frică de dascăli, salariatului îi este frică de şefi, şefilor le este frică de pierderea scaunului, mie îmi este frică de mine şi nu ştiu de ce. Aceasta este înlănţuirea fricii după opinia mea şi cel mai puternic sentiment de frică îl am, după cum spuneam, faţă de mine. Cu alte cuvinte nu-mi este frică de întuneric, nu-mi este frică de vremea "tare" în timpul unei furtuni, nu-mi este frică să încerc ceva, de exemplu rezistenţa solului de sub mine când mă aflu pe un teren instabil. Când am de mers pe întuneric sau să fac anumite verificări acţionez cu prudenţă pentru a mă putea retrage la timp din faţa pericolului. Este drept că atunci când apar zgomote neprevăzute mă sperii, dar una este sperietura şi alta frica.

Frica este de regulă depăşită atunci când ai pe cineva în preajmă şi ştii că eşti susţinut în caz de nevoie. Dar când mie îmi este frică de mine ce fac şi cum o canalizez? Nu ştiu. De regulă acţionez instantaneu de la caz la caz. În primul rând mă stăpânesc şi sunt atent la dialogul ce-l port cu cei din preajma mea pentru a nu fi „încolţit” de cineva. Nu mă plec în faţa niciunui om, indiferent cine ar fi el şi când am de făcut o lucrare periculoasă o fac cu mare atenţie pentru a nu fi surprins de neprevăzut.

Doar cu mine nu ştiu cum să procedez pentru că nu ştiu la ce să mă aştept din partea mea.

Alte articole, aceeaţi temă:
- http://atitudineslaba.blogspot.ro/2013/04/cand-frica-ma-cuprinde-da-mi-aripi.html
- http://cool.mixnet.ro/2013/04/sa-nu-ti-fie-frica-decat-de-frica.html?
- http://nymphtamine.blogspot.ro/2013/04/zbucium.html