Tema de astăzi a fost dată de Maya:
Model de viață
Pentru reușita în viață,avem nevoie de-un model de urmat ?
Modelul este elan sau zbor frânt ?
De unde credeți că-și alege modelul de urmat generația de azi?
De data asta avem de soluționat variațiuni pe aceeași temă. O temă ce a mai fost, dar altfel formulată. Voi trata această temă fără să mai știu ce am scris prima dată când afirmam că eu nu imit pe nimeni. Da, nu imt pe nimeni dar modele de viață am avut. Nu unul ci mi multe.
Primul meu model de viață a fost mama. De când am deschis ochii și am văzut lumina zilei i-am văzut chipul aplecat asupra mea. De cele mai multe ori avea chipul marcat de truda unei zile de muncă, dar eu nu înțelegeam acest lucru. Îi vedeam doar ochii luminoși și zâmbitori. Se bucura de prezența mea și aceasta îi dădea tăria de rezista greutăților vieții.
Alte modele de viață mi-au fost bunicii, părinții mamei, pentru că alături de ei am copilărit. De la ei am învățat că pentru a avea trebuie să trudesc fără să-mi bat joc de muncă și de oamenii alături de care eram, indiferent de poziția ce o aveam.
Pe lângă ei am mai avut modele de viață care m-au influențat în profesoi și colegii de serviciu.
Fără să-i copiez întru-totul, am luat de la ei doar ce am considert că mi se potrivește și restul am lăsat să treacă de mine precum trece umbra pe apă.
Pentru a reuși în viață avem mare nevoie de astfel de modele, dar din păcate nu toți copiii pot beneficia de ele. De aceea unii prunci își vor lua ca model asistentul maternal care-i îngrijește sau bona ce se ocupă de ei.
Aceste modele de viață pot fi elan, dar și zăbavă. Ele ne pot lansa spre un zbor avântat, dar tot la fel de bine ne pot și frânge zborul. Depinde în ce măsură selectăm drumul pe care vom merge, pentu că, să nu uităm, că și părinții noștri au slăbiciunile lor. Dar dacă după ce ieșim de sub aripa ocrotitoare a părinților cădem în plasa unui anturaj nefast, atunci insuccesul este asigurat.
Dacă pe vremea mea aveam de unde alege modele de viață, se pare că astăzi aceste modele s-au împuținat. Părinții, din diverse motive, își părăsesc copiii din fragedă pruncie. Cei care iau în primire acești copii sunt prea puțin interesați de soarta și educația lor. De aceea cei mai mulți copii devin copii ai străzii. Și pe vremea mea erau vagabonzi, dar parcă nu așa mulți.
Să facem analize este ușor. Mai greu este să găsim soluții și ceasta pentru că în primul rând este nevoe de dezvoltare economică pentru ca părinții să aibă un loc de muncă sigur în România și să nu mai fie nevoiți să meargă în alte țări.
Alte artiole:
- Modele și modeluri
- A modela sau a nu remodela copilul
- Ergo Sum
- Modele
Alte artiole:
- Modele și modeluri
- A modela sau a nu remodela copilul
- Ergo Sum
- Modele
Oricare v-ar fi fost modelele, e evident ca au fost unele excelente.
RăspundețiȘtergereLiviule, vreau sa stii ca nici eu nu copii pe nimeni.Habar nu am ce a mai fost sau nu a mai fost ca tema, intrucat eu particip la B.P.de vreo patru sau cinci editii.Oricare ar fi subiectul, chiar si repetabil in forma fixa, sunt coonvinsa ca mereu va fi ceva nou de scris.
RăspundețiȘtergerePostarea ta as vrea sa o subliniez cu o povestioara:
"Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:
“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…”
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:
“Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”
In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:
“Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine… mai ales cand vorbesti despre altii!"
Vorbind atat de frumos despre modelele tale,nu faci decat sa confirmi ca tu esti un om bun si frumos!
Mulțumesc pentru apreciere. Poate nu o merit.
Ștergere...si modest pe deasupra!
ȘtergereBa meriti ap[recierea Mayei, pentru ca uite, eu sunt de acord intru totul cu ea si ceea ce a exprimat ea, n-=as fi putut spune mai bine. Ai un suflet de aur, Liviu si asta se vede in textele tale.
RăspundețiȘtergereMulțumesc.
ȘtergereAi câteva observații pline de maturitate, iată că vârsta își spune cuvântul în bine. :)
RăspundețiȘtergereFoarte tehnic si la obiect. Mi-ai dat de gandit pe ici-colo.
RăspundețiȘtergere