Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

duminică, 26 august 2012

luni, 28 mai 2012

Despre români

Articol pentru Blog Power 24
imagine luată de pe internet

„Noi, românii, aici şi aiurea” este tema propusă de Elly. O temă extrem de grea pentru că vrea să cunoască părerea fiecăruia dintre noi despre români ca popor, un popor harnic şi greu încercat. Aceasta este viziunea mea în ansamblu. Numai că viziunea de ansamblu nu coincide cu viziunea particulară asupra indivizilor ce compun poporul român, un popor rezultat din amestecul mai multor naţii şi etnii ce au trecut şi s-au statornicit pe teritoriul ce mai târziu s-a numit România. De aici a rezultat acest conglomerat amalgamat numit români, conglomerat ce păstrează de la fiecare câte ceva. Unii păstrează mai multe elemente pozitive, alţii mai multe elemente negative şi cea mai mare parte elemente neutre.

Sunt cunoscuţi aşii ştiinţei, tehnicii şi artei româneşti. La fel de bine sunt cunoscute şi creaţiile anonimilor populari. Necunoscute au rămas creaţiile românilor furate de străini, deşi aceştia se pretind deosebit de corecţi şi ne dau lecţii de comportament.

Cei care au rămas în sânge cu elemente negative sunt la fel de bine cunoscuţi ca şi primii. Nu le place să muncească dar le place să trăiască pe picior mare. Şi atunci ce să facă? Cerşesc, fură sau înşeală pe unul şi pe altul. Necazul este că aceştia aruncă anatema asupra tuturor românilor. Din rândul lor provin marii şi micii trădători, indivizii care şi-au vândut conducătorii, indivizii care de dragul banilor au vândut documente, studii, opere de artă sau tezaure. Din rândul lor provin beţivii întâlniţi la tot pasul şi criminalii. Din rândul lor provin pedofilii şi violatorii. În tot ce fac aceşti indivizi lipsiţi de scrupule sunt ajutaţi de oamenii dotaţi cu elemente neutre, oameni care se fac că nu văd pentru a nu interveni. Aici nu mă refer la intervenţia unui individ pentru a opri un grup de huligani deoarece ar fi aberant să creadă cineva că se poate. Ar trebui să fi prea bun bătăuş şi să ai capul blindat pentru a putea rezista. Nu mă refer nici la intervenţia ce îmbracă multiple forme pentru a combate mafia la diferite nivele, evazionismul, clientelismul dar şi huliganismul. Nu sunt îndreptăţit să verific organele abilitate cu luarea măsurilor legale, dar sunt îndreptăţit să strig pentru a mă face auzit şi prin strigătul meu să cer ajutorul opiniei publice. Este adevărat că opinia publică se urneşte mai greu, dar până la urmă se va urni şi ea.

Noa, da’ ce-am păţit? M-am chert în propriile-mi idei. Voiam să povestesc despre „vecinicii” moţi rămaşi în Ţara de Piatră, care oricât de greu au dus-o nu au părăsit cătunele lor. E drept că mai sunt puţini, dar mai sunt. Umblă pe aur şi au rămas săraci fără a bârfi ţara în care trăiesc. Ei umblă cântând: „... munţii noştri aur poartă, şi noi cerşim din poartă-n poartă...” iar fraţii lor de la câmpie cântă: „Mureş, Mureş, apă lină, trece-mă-n ţară străină şi-mi fă parte de hodină...”.  


Înainte de articolul meu au fost scrise:

1.Romanii, un popor minunat2.Tara mea de cremene...

Socul