Din nou la drum (partea a II-a)

Intrarea în burg este străjuită de o societate comercială botezată „Kronospan”. Înainte i se spunea CPL altfel zis, Combinatul de Prelucrare a Lemnului. Practic este aceeaşi Mărie, doar că şi-a schimbat pălăria. În rest, o să vedeţi.

În imediata vecinătate a fabricii se mai află nişte construcţii abandonate în care a vrut să fie ceva. Ce anume nu ştiu, dar în ele au fost investiţi nişte bani iar acum zac uitate. Ca de altfel multe alte construcţii.

După ce am trecut de ramificaţia drumului spre Sibiu şi spre Deva, am ajuns în buricul târgului unde casele au fost renovate şi bătrânul burg arată fain cu ţoale noi, mai ales că nu s-a umblat la arhitectura veche, clădirea ce urmează fiind o "apotheke", adică o farmacie renovată aşa cum a fost ea pe vremuri.  Blocurile noi sunt în alte zone şi nu se amestecă cu centrul istoric. 

Dar specificul săsesc al burgului se cunoaşte prin porţile înalte şi bine închise.

Printre bătrânele case am întâlnit şi casa în care a locuit între anii 1902-1985 eminentul profesor şi om de cultură Theobald Bruno Streitfeld,

şcoala germană cu statuia lui Eminescu în faţa ei

şcoală în care a învâţat şi Lucian Blaga

Un vechi monument istoric este Biserica Evanghelică ce s-a construit în sec. al XIV-lea.

Iată şi câteva detalii de la această biserică: poarta de intrare

o construcţie anexă 

şi un fragment din zidul de apărare.

La câţiva paşi de biserică se află un părculeţ în care putem admira o frumoasă arteziană veche. Acest părculeţ este flancat de Primărie şi Muzeul Oraşului, care prin amplasarea lor formează o mică piaţetă cu părculeţul în centru. Pe un panou este scris programul Muzeului şi al Casei Blaga,

Lângă Biserica Evanghelică în imediata apropiere a Şcolii Germane se află bustul inginerului hidrolog Dorin Pavel, renumit prin cercetările sale.

Intrarea propriu-zisă în burg se face pe un pod pe sub care trece râul Sebeş, acum relativ mic.

Lângă acest pod se află şi o biserică ortodoxă veche. Pe ea este o placă inscripţionată cu litere chirilice, iar zidăria este mixtă, de piatră şi cărămidă. În curtea bisericii se află totuşi un monument cu arhitectură ce aparţine catolicismului. Probabil biserica a fost şi greco-catolică.

Continuând deplasarea prin Sebeş ajunem şi la intrarea în Parcul Mic

unde se află Monumentul Eroilor. Înaintând prin parc ajungem şi la un mic lac unde pe vremuri se organizau interesante meciuri de hochei, iar vara se puteau face plimbări cu bărci. Acum lacul este invadat de mătasea broaştei. Nu mai are cine se ocupa de el.

În "buricul târgului" se află şi această interesantă clădire despre care nu trebuie spus ce adăposteşte că doar se vede.

Din dreptul ei se ramifică şi drumul ce duce spre Parcul Arini şi spre localitatea vecină Petreşti, localitate care avea în urmă cu ceva ani o fabrică de hârtie, dacă nu cumva cea mai veche din ţară, şi are o biserică ortodoxă ce adăposteşte „icoana” celor trei şefi de state care zice-se că au demolat comunismul în România şi în lume. Din centrul Petreştiului drumul urcă molcom spre Oaşa şi culmile Munţilor Sebeş. Şi după ce se lasă rând pe rând aşezările oierilor de aici urmează urcuşul pe spinarea muntelui, urcuş care nu ste tocmai uşor.

Deşi Sebeşul este un oraş mic, în el o să găsiţi liniştiţi loc de cazare şi unde să mâncaţi. Încă de la intrarea în oraş dinspre Sibiu vă întâmpină un motel cu restaurant, 

apoi imediat un hotel de trei stele, tot cu restaurant, pentru ca mai pe urmă, după ce ajungeţi în centru, să vă orientaţi pentru a mai găsi hoteluri, restaurante, pensiuni şi nu doar în Sebeş, ci şi în Lancrăm. Acum poate vă aşteptaţi să vă prezint şi meniurile cu calitatea mâncărilor. Dar nu o fac, pentru că este o vorbă, pe aici, prin zonă. Dacă mâncarea îţi place, e bună. Dacă mâncarea nu-ţi place, nu e bună şi degeaba o laud eu că tot „nu e bună” rămâne. Apoi burgul este unul săsesc şi se păstrează tradiţia. Eşti invitat doar odată să te serveşti şi dacă ţi ruşine să mănânci pe săturate, rămâi flămând.

Şi dacă totuşi în Sebeş nu găsiţi ce doriţi, după cca 30 minute de mers cu maşina ajungeţi în Alba Iulia. Mie pe jos mi-au trebuit tri ceasuri.

Dar văd că am scris cam mult şi probabil vă plictisesc. Aşa că haideţi la privit chipurile. Poate o să vă placă.

Noa serbus mă dragilor. Şi mai repet odată. Nu-i sminteală cum am scris pentru că la noi aşei zâsa. Serbus nu servus.

Nu plec, totuşi, până nu lămuresc şi aici expresiile zonale:

„Am luat chicioarele în cârcă şi la drum” = am luat picioarele în spinare şi la drum = am plecat.

Zmintit = smintit = greşit

Întors îndărăt = întors înapoi

Drumul ţării = şoseaua naţională (DN 1)

Şeghiş = Sebeş

Buricul târgului = centrul oraşului

Şi cu asta chiar că-i gata.