Drumeţie

zăpadă pe crestele munţilor

(vedere din Sibiu)

Sibiu. Un oraş medieval de tradiţie.

Sibiu, un oraş care, pe ansamblu, a  rămas aşa cum îl ştiu de câteva decenii. Dar Sibiul de azi are şi ceva aparte. Nu mă refer la multele construcţii noi apărute, ci la bogata activitate cultural-artistică şi sportivă ce se desfăşoară în acest burg transilvan. O activitate demnă de titulatura: „Capitală europeană culturală”.

Şi pentru a nu crede că vorbesc doar din amintiri sau fantezie, ataşez trei fotografii cu data înregistrată pe ele.

Aşadar, făcând această vizită în burgul medieval, am întâlnit lume multă în Piaţa Mare şi împrejurimi. Se vorbea româneşte, nemţeşte, ungureşte, englezeşte. Poate mai erau şi alte limbi vorbite, dar eu nu le-am remarcat. Se cânta la diferite instrumente muzică diversă şi nu oricum, ci frumos. Copiii îşi etalau talentele pe role sau pe plăci, adulţii se odihneau pe la terase.

Am remarcat că în Sibiu sunt multe librării, biblioteci, expoziţii de ară, muzee, biserici de tot felul,  terenuri de sport care nu stau nefolosite, bazin olimpic deschis până târziu în noapte şi o salină artificială. Deci, Sibiul este dotat cu de toate şi cine doreşte are acces la utilizarea locaşurilor de cultură şi ale bazelor sportive.

Filarmonica este în stagiune şi avea afişat programul concertelor, muzeele erau deschise.

La două biserici romano-catolice am dat peste grupuri de nuntaşi ce aşteptau mirii, dar deşi bisericile erau romano-catolice, se vorbea româneşte. Deci... se poate. Doar locuitorii din HARCOV doresc să uite limba română şi e păcat, după cum păcat ste că şi la Alba Iulia sunt câţiva copilaşi care aproape nu mai ştiu vorbi româneşte. Sau poate nu vor.

Turiştii care poposesc la Sibiu au la dispoziţie mai multe „hotele” (pentru a fi în ton cu vorbirea unor suspuşi capitalişti, căci corect este „hoteluri”) şi pensiuni de diverse categorii. Hrana se poate asigura de la restaurante sau de la alte localuri de alimentaţie publică, inclusiv alimentare bine aprovizionate.

Dar de ce vorbesc despre Sibiu în blogul destinat Bălgradului?

Simplu. M-a apucat dorul unei plimbări cu trenul prin locuri pe unde nu am mai fost demult. Cu acest prilej am revăzut drumeţiile mele în interesul serviciului făcute cu zeci de ani în urmă, când marea bătaie era să avem un punctaj cât mai mic la verificarea liniei cu vagonul metrologic, ecartamentul căii ferate să fie fără mărăcini şi lăstăriş iar iarba să fie cosită, parcurile din gări să fie împodobite cu flori multicolore, clădirile văruite de două ori pe an (primăvara şi toamna) iar înaintea iernii se făceau reviziile şi reparaţiile de întreţinere necesare. Erau şi atunci deficienţe, dar nu ca acum când am văzut lucrările începute de noi în urmă cu trei decenii rămase neterminate şi năpădite de arbuşti, multe clădiri demolate parţial sau cu scânduri bătute la ferestre şi uşi. Buruienile şi arbuştii au invadat agresiv ecartamentul căii ferate şi ştergeau vagoanele de praf. Şi asta pentru că nu mai are cine se ocupa de întreţinerea zonei şi clădirilor CFR, formaţiile special destinate acestui scop fiind desfiinţate cu ani în urmă, iar formaţiile de întreţinere a liniei de cale ferată au efective mult diminuate. Cineva a ajuns la concluzia că la calea ferată nu mai este nevoie de personal de întreţinere şi ca atare se recurge la utilizarea unor societăţi comerciale căpuşă.


Imagini din Sibiu:
Zidul de apărare al cetăţii Sibiu (al II-lea val)

Turnul Olarilor şi o parte din al III-lea val al zidului de apărare.

Turnul Dulgherilor la capătul zidului de apărare.