Duminică. Timp frumos.
Am luat chicioarele în cârcă şi la drum. Unde? Până aici, nu departe, în burgul vecin. Dar nu oricum, ci pe jos, cale de vreo 20 km. În vremuri bune făceam mai mult şi în timp mai scurt.
Am plecat în pas vioi pe la ora 11 a.m. Murăşul l-am trecut pe pontoane, printre maşini.
Am trecut apoi pe lângă restaurantul "Dintre sălcii" şi peste râul Sebeş, care se unduieşte pe sub Drumul Ţării pentru a se vărsa în Murăş.
A urmat apoi locul numit "La tri poduri" deoarece pe vremuri aici era podul vechi de la Drumul Ţării, un pod la drumul de hier (calea ferată) şi un pod din lemn situat dincolo de calea ferată destinat pentru transporturile agricole.
La capătul podului vechi este o oază de verdeaţă şi flori, sediul unei societăţi comerciale care se ocupă de amenajări spaţii verzi.
Când am ajuns la Izvorul lui Homoştean am băut câţiva pumni de apă şi am spus: „Doamne dă-i sănătate cui l-a făcut”. Că de făcut nu l-a făcut Homoştean, el doar a dat poruncă să se facă în 1971. De fapt nu izvorul s-a făcut, ci aducţiunea de apă de la un izvor foarte bun, existent în fosta haltă CFR Lancrăm. Acum lângă „izvor” este şi un local denumit chiar „IZVOR”.
După acest scurt popas am continuat drumul şi am ajuns în Lancrăm. Chiar la intrarea în sat este un mic răzor cu nişte arbuşti. Aici opresc şoferii profesionişti pentru a se uşura sau să arunce resturile după ce mănâncă în cabina maşinii.
La statuia „Lucian Blaga” şi la casa unde a locuit marele filosof şi om de litere.
Dar la casa Blaga am ajuns mai greu. Am urmat indicaţiile unei săgeţi
şi am ajuns în câmp, fără să găsesc casa. De ce? Pentru că am ajuns într-o intersecţie şi acolo nu mai era o altă săgeată care să arate drumul bun, iar eu am luat-o pe unul zmintit. N-am avut ce face şi m-am întors îndărăt, continuându-mi drumul pe „drumul ţării”. Am găsit o nouă săgeată care arăta direcţia spre casa „Lucian Blaga” şi de data asta, după o bună bucată de drum, am găsit-o.
Pe această porţiune privind spre răsărit am văzut Râpa Lancrăm şi la terminarea şirului de case ce ţin de Lancrăm am văzut Râpa Roşie. Le ştiam de multă vreme, dar de data asta le-am fotografiat. Să rămână şi pnetru alţii.
Aşa arată dealul unde sunt cele dpuă râpe:
Pentru călătorii obosiţi sau flămânzi, în Lancrăm a fost amenajată o pensiune cu hotel şi restaurant:
Am mers mai de parte şi la intrarea în Şeghiş (cum îi spuneau bătrânii) sau Mühlbach (cum îi spun nemţii şi saşii) am găsit un frumos panou de prezentare a burgului. Tot ce vă povestesc am şi fotografiat şi o să vedeţi despre ce este vorba. Practic acest subiect este mai degrabă în imagini.
Dar pentru a nu vă plictisi întrerup povestirea aici şi mâine voi continua cu imaginile din Sebeş, însă nu înainte de a explica termenii zonali:
„Am luat chicioarele în cârcă şi la drum” = am luat picioarele în spinare şi la drum = am plecat.
Zmintit = smintit = greşit
Întors îndărăt = întors înapoi
Drumul ţării = şoseaua naţională (DN 1)
Şeghiş = Sebeş
Buricul târgului = centrul oraşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.