Cumpăna anilor

La cumpăna anilor,

ultima zi din anul 2010 mi-a oferit o plimbare prin bătrânul, dar mereu tânărul Braşov.

Braşovul găsit de mine la sfârşit de an îmbrăcat în haine de lucru, s-a pregătit intens pentru întâmpinarea Anului Nou. În Piaţa Sfatului, echipe de muncitori pregăteau marea scenă pentru programul de Revelion în aer liber. Bradul împodobit în straie de sărbătoare stătea cuminte în aşteptare. Pe strada Republicii, bătrână şi ea de acum, era forfotă mare. Oamenii îşi făceau ultimele cumpărături, sau pur şi simplu se plimbau. Dar ce m-a surprins, a fost liniştea care domnea pe această stradă. Oamenii mai în vârstă nu mai râdeau, iar tinerii nu se mai zbenguiau. Rar se auzea câte unul râzând. Singurii care au mai spart liniştea au fost nişte cântăreţi stradali, dar şi ăştia mai mult tăceau decât cântau.

Aspectul general al oraşului a fost de burg curat, trecând cu vederea faptul că zăpada era bine bătătorită pe trotuare şi alunecoasă. Nici măcar în zona primăriei şi a prefecturii edilii nu s-au îngrijit să o cureţe, probabil pentru a nu strica aspectul general din buricul târgului. Singurul loc unde s-a dat cu sare pentru pietoni a fost pe str. Republicii, dar aici era multă zloată cum s-a topit zăpada. Aşa că, prin Braşov m-am deplasat cu mare atenţie pentru că nu mai sunt tânăr să pot face echilibristică, iar centrul meu de echilibru şi de greutate este cam departe de pământ.

Şi ce mi-a mai plăcut în Braşov, a fost că am găsit gara curată. Pe la ora douăsprezece se  făcea curăţenie cu un aspirator umed, apoi destul de des se strângeau hârtiile şi gunoaiele aruncate de călătorii „civilizaţiei moderne”.

În rest ce ar mai fi de zis. Doar lucruri de ansamblu, specifice fiecărui colţ de ţară.

Colindători agresivi te îndemnau insistent să le primeşti urarea că „doar odată pe an se face". Călători de tot felul, pentru unii probabil gara le era casa, dar puţini la număr. Se cunoştea că mai erau doar câteva ore până la Revelion. Fiind iarnă mai marii gării au poruncit să fie aduse scaunele de pe peroane în hol, aşa că oamenii aveau pe ce sta. Şi pentru că am fost  în gară când s-a dus soarele la culcare, am avut ocazia să fotografiez, de la un geam murdar, mai multe faze ale apusului, după care a sosit şi timpul să plec cu trenul spre casă.

 Nu ştiu dacă întâmplător sau nu trenurile nu au întârziat şi acasă am ajuns la timp pentru a primi Noul An relaxat.

Bine ai venit la noi, tinere 2011 ! Cu siguranţă vei fi aşa cum se cuvine.