Făurar (asociat cu zodia Vărsător) se apropie cu paşi repezi de noi. Are de construit poduri de gheaţă. La noi peste Mureş şi Ampoi, râuri molcome de şes, aşa cum îi stă bine ardeleanului să fie în interiorul Arcului Carpatic.
Domol la vorbă, aparent domol şi la gândire, ardeleanul este un bun român la fel ca moldoveanul, regăţeanul, dobrogeanul ori olteanul, în genericul de ardelean incluzând bănăţeanul, oşeanul, maramureşeanul şi crişeanul.
Cunoscând jugul robiei de când a apărut, ardeleanul a învăţat să-şi apere drepturile de român stăpân pe glia de care aparţinea, udată cu sudoare şi sânge pentru a putea obţine cele necesare traiului. Veneticii considerându-se mai isteţi pentru că ştiau să mânuiască mai bine armele decât plugul, au ajuns să se considere stăpâni peste ceea ce nu le aparţinea. Şi aşa ardeleanul trecea de la o stăpânire la alta după cum bătea vântul, până când habsburgii, neavând încotro, au trebuit să-i elibereze din jugul robiei. Viaţa mergea înainte şi se înfăptuia destinul unui popor născut creştin ce credea într-un singur zeu: Zalmoxis (sau Salmoxis, Zamolxis, Samolxis). Dar viaţa merge şi acum înainte. Acum când românul este aparent liber şi independent. Numai că şi acum românul joacă după cum îi cântă străinul şi asta pentru că aleşii ţării, după voia poporului, în loc să stea drept în faţa mai marilor lumii, ţin capul plecat pentru a nu le fi "tăiat de sabie". O soartă crudă apasă spinarea bietului român. Şi asta pentru că încă nu a sosit momentul să apară cel care va lua taurul de coarne pentru a-l trânti cu capul în colbul Drumului Ţării.
'Neaţa!:)
RăspundețiȘtergerenu ştiu de ce ,lăsînd deoparte caracterul românului ce are calităţi dar şi multe defecte,ne culpabilizăm tot timpul,aşteptînd ca o forţă externă,iar în lipsa ei cea a lui Dumnezeu,să ne salveze pe noi mereu din impasurile ivite la momente cruciale de viaţă...şi ştim cum s-au întîmplat lucrurile în istorie de-a lungul timpului...nu ştiu dacă soarta este de vină,sau sîngele celţilor ce ne curge prin vene şi ne separă unii de alţii,caracterul general românesc fiind cam de genul:"să moară şi capra vecinului"...
ai un blog interesant..voi mai trece pe aici:)
o zi frumoasă!
nu cred că mai putem sta drepţi în faţa străinilor. nu atâta timp cât suntem înglodaţi, generaţii de-acum încolo, în datorii.
RăspundețiȘtergereiar scântei care să ne trezească (vezi Tunisia) se potrivesc atunci când nu mai ai nimic de pierdut. ori noi ne gândim la agoniseala din propriile bârloguri şi ne uităm chiorâş la cea din ale vecinilor.
cum ai dat-o, de-o atitudine tranşantă tot nu suntem capabili.
să sperăm c-o să avem măcar o iarnă mai cumsecade.
sară bună, Liviu! :)
din "a" vecinilor...scuze! :)
RăspundețiȘtergere