http://www.mostwantedblog.org/2014/01/05/blog-power-88/ |
| - fotografie luată de pe internet - |
Vise, speranțe, povești
Da, așa se spune că "speranța moare ultima, însă visele nu mor niciodată”, numai că biologia contrazice această zicere. Atât visele cât și speranța mor în același timp cu omul. Niciunul dintre acești factori nu este mai grăbit și nici mai leneș. Toți trei merg în același ritm, toți trei merg pe acelaşi drum și deci toți trei ajung în acelaşi timp la capătul lui.
Am început articolul sumbru și se pare că m-am împotmolit în redactarea lui. Învârt puțin din rotița timpului pentru a debloca ideea.
Eram copil și am ajuns la șoală. În ultimii ani ai școlii elementare visam să ajung la liceu.Am ajuns. În ultimii ani ai liceului visam să fac și alte școli. Le-am făcut și după ce am terminat cu ele nu am mai visat nimic. Totul se derula de la sine, cu suișuri și coborâșuri, ca un perpetuum mobile, pe drumul ales. Nu mă abăteam nici la stânga, nici la dreapta de la acel drum, pentru că era drumul ce mi-a fost destinat înainte de a mă naște.
Speranțe am avut destule. La fiecare început de an speram ca anul în care intram să fie mai bun decât predecesorul său. Nu a fost să fie îndeplinită nici ceastă dorință. Toți anii au fost la fel. Nici mai buni, nici mai răi unul ca celălalt. În fiecare an mă descurcam cu ce aveam și cu cât aveam. Ceea ce trebuia să realizez realizam fără eforturi prea mari, iar ceea ce nu mi se cuvenea nu putem obține oricât mă străduiam. Așa a fost să fie. Același destin își spunea cuvântul.
Deci, destinul a fost cel care a jucat rolul principal în viața mea. A fost un actor desăvârșit, foarte talentat și neobosit. A făcut și face mai departe numai ce vrea el, după cum îl taie capul. Să mă supăr din acest motiv? NICIGÂND. Știu că pot avea încredere în el și îl las să-și facă de cap mai departe. Doar e destinul meu.
Au mai povestit:
Puteti sterge primul comentariu? Am gresit ceva la editarea lui. Multumesc.
RăspundețiȘtergereEu nu stiam vorba aceasta cu speranta si visele. Desi textul tau imi place si imi recunosc gandurile, am momente in care inca visez. Am si o teorie legata de vise, dar o mai rumeg.
Multumesc pt text
LA MULȚI ANI IOANA ! Ziua încă nu s-a terminat, așa că urarea este valabilă.
ȘtergereTeoria cu visele o rumegi până într-o zi când ajungi la concluzia că se nărue ca un frumos castel de nisip.
Un scenariu al unei vieti plina de experienta.
RăspundețiȘtergereDa, așa este. În fiecare zi ce trec mai adaug o filă acestui scenariu. Îmi place să-mi observ cu atenție trecutul și să fac diferite comparații între visele din timpul nopții și întâmplările prin care am trecut, între ceea ce presupuneam că se va întâmpla și întâmplările reale, între diverse viziuni (vedenii) și modul de rezolvare a unor situații prin care am trecut. Dar toate aceste comparații le făceam după ce treceam prin numite situații, nu înainte, ca un fl d ghicire a viitorului. Pentru mine viitorul și destinul aparțin lui Dumnezeu și nu am ce căuta să mă amestec unde "nu-mi fierbe oala". Al meu este doar trecutul, mai mult sau mai puțin îndepărtat.
RăspundețiȘtergereEu fac comparatiile dintre eu cea de ieri si eu cea de azi pentru a ma autodepasi, pentru a vedea daca fac progrese in a deveni un om ma bun pe zi ce trece.
ȘtergereSi pentru mine toate astea apartin lui Dumnezeu, doar ca uneori indraznesc a-i cere sa-mi devieze un pic destinul catre ceva mai bun, mai fericit. O fi rau?
Eu am încetat a mai face aceste comparații. Știu că progresele mele de acum sunt în adunarea zilelor ce trec și slăbirea puterilor.
ȘtergereOrice an a adus plusul său...
RăspundețiȘtergereDe zile, în primul rând.
RăspundețiȘtergereYes, earlier this year we set a lot of goals, but in the course of the day everything is still in place! Greetings and good night!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere.
ȘtergereAm citit si recitit gandurile crestine de mai sus.
RăspundețiȘtergereSunt tentat sa fac o marturisire: uneori cred ca Domnul mi-a dat, dpdv material, ceva mai mult decat pretindeam eu candva ca pot gestiona (manageria !);
probabil ca sa fiu constient de pacatul mandriei...
Nu Daurel, nu ai primit nici mai mult, nici mai puțin din ceea ce ți s-a cuvenit. Dumnezeu știe mai bine decât noi ce și cât merităm.
Ștergere"Atât visele cât și speranța mor în același timp cu omul." - uneori acestea sunt duse mai departe de urmasi. Alteori mor cu noi. Dar visele umanitatii raman.
RăspundețiȘtergere