Primăvara este vestită cu mult înainte de întoarcerea călătoarelor.
După trecerea Solstiţiului de iarnă natura se schimbă în bine. Ziua creşte. Norii îşi schimbă înfăţişarea. Înlocuiesc haina de plumb mat, întunecat, cu cea de plumb argintiu, mai vioi. Cerul devine mai senin şi seninul cerului înseninează natura. Deşi este încă frig, în aer se simte miros de primăvară. O primăvară aşteptată cu nerăbdare, nerăbdare ce se transmite însăşi primăverii care nu de puţine ori soseşte timpuriu, pentru ca apoi să dea lupte crâncene cu baba iarnă care se agaţă de toţi scaieţii pentru a mai rămâne cu noi. Dar soarele întors pe drumul său este de altă părere şi căldura ce o transmite pământului face ca iarna să nu-şi mai găsească ascunzişuri şi să ne părăsească definitiv până la sezonul următor destinat ei. Este un du-te vino repetat an de an. Doar anii sunt înmormântaţi definitiv odată cu apariţia moştenitorului nou născut. Şi dacă în urmă cu ceva vreme primeam cu bucurie pe 2010, acum ne pregătim să-l înmormântăm. Mai sunt doar vreo 31 de ore până se produce acest eveniment, după care vom uita de bătrânul an plecat şi îl vom mai pomeni doar din când în când la ceas aniversar. Iar moartea unui an determină naşterea altui an care în mod sigur aduce primăvara cu el.
La mulţi ani buni şi frumoşi, Liviu!
RăspundețiȘtergereŞi pupături puilor roz-albaştri! :)
Mulţumesc Irina.
RăspundețiȘtergereIstoricul pacientului nu mai este găsit de motoare. S-a întâmplat ceva cu el?