Imagine luată de pe internet |
Tema
propusă de Maya pentru Blog Power 71 este:
Puterea
cuvintelor
Cât
de mare-i puterea
cuvântului?
Poate
fi cuvântul o sabie cu două tăișuri?
Prin
cuvânt pot să creez universul în care trăiesc?
O
temă interesantă,
pentru tratarea căreia mă voi folosi de cuvântul biblic: „Şi
a zis Dumnezeu: Să fie lumină. Şi a fost lumină”. „Şi a zis
Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape
de ape”. „Tăria a numit-o Dumnezeu cer”. „Şi a zis
Dumnezeu: Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se
arate uscatul”. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea
apelor a numit-o Dumnezeu mări. „Apoi a zis Dumnezeu: să dea
pământul din sine verdeaţă”. „Să
scoată pământul fiinţe vii, după felul lor”. Şi a zis
Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră,
ca să
stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele
domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot
pământul !” (din
Facerea
cap. I)
Iată
cum toată Creaţia
lui Dumnezeu a fost făcută numai prin cuvânt. Dar
puterea cuvântului omenesc este la fel de mare? Ar putea face omul
minuni prin cuvânt?
Presupun,
fără să ştiu, că Adam avea la început o mare putere a
cuvântului, putere ce şi-a pierdut-o prin săvârşirea păcatului
neascultării. Lui i se supuneau la început toate vieţuitoarele şi
păsările, după Dumnezeu el fiind
atotstăpânitorul. Dar vicleanul şarpe a reuşit să-i ia această
putere şi în zi de azi omul este un neputincios şi un neştiutor.
Tot
din
Biblie
aflăm că
că „dacă omul ar avea credinţă cât
un grăunte de nisip, ar putea muta munţii din loc”. Dar cum omul
mai mult nu crede decât crede, trăieşte pe mai departe în
neputinţă. Şi
ca blestemul şarpelui să fie dus până la capăt, omul foloseşte
cuvântul cu două înţelesuri ca pe o sabie cu două tăişuri.
Adică foloseşte cuvântul despicat în două precum este limba
şarpelui.
Deci
prin cuvânt se poate crea şi
chiar se creează
universul în care trăim, numai că din pricina răutăţii
lui, omul a dat cu piciorul în cel mai de preţ har: puterea
cuvântului aruncându-l
cât colo şi
în loc să-şi creeze un univers frumos, în care să trăiască
liniştit, şi-a creat un univers bazat pe minciună, ură, violenţă,
duşmănie şi toate celelalte răutăţi.
O
lume a răului
izvorât din cuvânt.
Alte articole:
Fluviu de cuvinte
Tacerea cuvantului
Alte articole:
Fluviu de cuvinte
Tacerea cuvantului
Cuvintele sunt cea mai letală armă albă, pot dărâma un om pe loc. Dar, pe de altă parte, pot încuraja sau ferici pe cineva.
RăspundețiȘtergereDe asta trebui gândit de 2 ori şi vorbit 1 dată.
Aşa este.
ȘtergereFrumos și pertinent articolul tau.Puțin cam pesimist dar bine argumentat. Ne-a fost luată puterea de a vorbi cu viețuitoarele și cu păsările, dar ne fost lăsat cuvantul pentru a vorbi cu noi, pentru a putea recreea unuiversul pierdut. Stă în puterea noastră să ne folosim de el ca și secera pentru a tăia din rădăcini buruieni ca minciuna, ura și alte răutăți. Din păcate tot cuvăntul este cel după care ne ascundem,atunci când nu vrem să ni se vadă fața reală sau cea imaginară.
RăspundețiȘtergereMulţumesc Maya.
ȘtergereGeniala comparatie intre cuvant si limba unui sarpe.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru apreciere.
ȘtergereCand ne rugam, folosim cuvinte.
RăspundețiȘtergereDar şi când scriem tot cuvinte folosim.
ȘtergereAi spus mari adevaruri in randurile astea. Cuvantul poate contrui lumi sile poate si darama. Depinde numai de om....de noi.
RăspundețiȘtergereO zi linistita!
Desi eu pun de multe ori mai presus faptele decat cuvintele, trebuie sa recunosc ca si ele au un rol extrem de important. Frumoase cuvinte!
RăspundețiȘtergereLa inceput a fost Cuvantul.
RăspundețiȘtergerePutem schimba lumea prin cuvintele noastre, numai ca ele ar trebui sa fie in acord cu ceea ce simtim.
Inspirat articol...
RăspundețiȘtergere