Începe școala

O nouă toamnă ne dă târcoale. Pe ici, pe colo ne trimite mesaje scrise pe frunze ruginite prematur: „Sosesc !  Pregătiți-vă copii ! Mai e puțin și începe școala !”

Da, în 16 septembrie va fi prima zi de școală. Pentru unii un început de drum, pentru alții continuarea drumului început anul trecut, iar pentru o a treia categorie drumul a fost început cu mai mult sau mai puțin timp lăsat în urmă.

Începe școala ! Pentru unii prilej de bucurie, pentru alții prilej de tristețe.  O tristețe cauzată de mai multe pricini. Una și cea mai importantă ar fi scurtarea timpului de joacă. Alta ar fi renunțarea la programul de voie și începerea unui  program obligatoriu: „n-ai auzit? Lasă joaca și treci la învățat !”

Stau și mă gândesc cum a fost în prima mea zi de școală. Mă gândesc degeaba și nu mai știu. Au trecut de atunci 63 de ani. Eram la Bărăbanț, azi cartier al municipiului. Știu doar că prima mea învățătoare a fost doamna Elena Dombi. Mai știu că acolo am stat un trimestru, deci din septembrie până în decembrie, după care am fost mutat la Ciugud, satul în care am copilărit.  Acolo am stat până am terminat prima clasă de școală primară după care am fost din nou mutat, de astă dată la Alba Iulia, unde ne-am stabilit definitiv. Aici am avut învățător pe domnul Albin Mărgineanu.

Nu am fost un elev strălucit. Prindeam destul de greu ce mă învăța dascălul meu, un om în vârstă și blajin, cu părul alb. Prindeam greu, dar am reușit să învăț scrisul, cititul și socotitul. Așa era atunci, dar și acum tot cu liniuțele și cuvântul „mama” se începe abecedarul.

Au trecut anii pe nesimțite. Am terminat școli, am terminat slugăritul la „tovarășul” stat și acum sunt „slugă” la doi copii frumoși. Îmi place să-i slugăresc deși uneori sunt răi. Doar sunt copii și nici IO nu eram mai bun. Asta mi-o spun de fiecare dată când copiii mă necăjesc.

Începe școala, încep pregătirile. Uniformă, caiete pentru clasa a II-a, dar și creioane colorate și plastilină pentru Daniel la cămin, căci Daniel nu mai are parte de program redus la grădiniță deoarece la noi s-a introdus obligatoriu program prelungit, așa că nu li se mai poate reproșa copiilor că le lipsesc cei șapte ani de acasă, deoarece acum acasă stau doar trei ani.

Ioana se bucură că începe școala pentru că odată cu școala i se reiau și celelalte activități: dansul și baschetul. În vacanță mai de voie, mai de nevoie a citit poveștile lui Ion Creangă și a repetat socotelile învățate pentru a nu le uita. Pentru a nu-și pierde îndemânarea la baschet am mai făcut cu ea ceva aruncări la coș la un panou găsit undeva prin cetate, dar mai mult nu am putut face pentru că terenul era pavat cu piatră cubică. Așa că în vacanță ne-am limitat la plimbări cu bicicleta, inclusiv pe niște scări cu o pantă mai lină (vezi  aici filmulețul de pe blog sau http://abbilbal.blogspot.ro/2013/08/miercuri-120.html) și cu rolele. Daniel se bucură și el că va merge la cămin pentru că acolo se va juca cu muți copii, iar moșu urmează să înceapă o nouă activitate: însoțirea lor la „locul de muncă” și aducerea acasă după terminarea programului. Așa că vom avea activitate intensă nu glumă.