Marele val

- fotografie luată de pe internet : Al 9-lea val -

Articol scris pentru BOG POWER 84

De data asta  Maya.  a propus următoarea temă:

Când te ia valul

-         Te-a luat vreodată valul? Valul vieții, valul de vise, valul de fantezii interzise.

-         Cât de departe te-a dus? În jos sau în sus.

-         Ce ți-a fost mal? Cât de departe ai ajuns, apoi cum te-ai întors înapoi.

Oare am fost luat de val cândva? Păi sigur că da ! În primul rând când am fost adus pe lumea asta.  Apoi când am fost dus la școală, pe urmă când am gătat cu școlitul și am intrat în „câmpul muncii”  iar la sfârșit când am fost aruncat la reformă prin pensionare. De pe marele val am fost luat și pe valuri mai mici pe care nu le mai enumăr aici.

Așa că sunt unul dintre cei care s-au plimbat de pe val pe val fără să am val, adică rău de val.

Cu alte cuvinte valul vieții m-a dus în multe locuri purtându-mă de la bază la creastă și înapoi la bază până într-o zi când am fost aruncat pe nisipul uni mal frumos, plin de verdeață, la care am ajuns trecând și prin prundiș sau grohotiș fără să mă opresc din drumul meu.

Dar valul vieții m-a purtat inevitabil și pe valuri de vise și chiar de fantezii interzise. Pluteam pe aceste valuri ușor, ca o lotcă de pescari lipoveni. Uneori bărcuța mea lua apă, dar nu să se scufunde, ci doar atât cât să-mi ude încălțările, pentru a-mi aminti că sunt pe un val. În acest fel bărcuța mea își continua drumul mai departe, tot mai departe. Aceste minivaluri au fost minivaluri frumoase, născute din nimic și  stinse în nimic. Doar valul vieții a mai rămas acum și acesta mă poartă an de an din liman în liman spre țărmul final, țărm spre care înot cu mișcări domoale de brațe și picioare. E valul ce mi-a scos în cale și mi-a dat întâlnire cu doi peștișori de aur, peștișori care mă ajută  să urc spre creasta marelui val. Ajutat de ei drumul îmi este ușor, deși povara este grea. O povară grea ce o port cu plăcere deoarece am pentru cine. Când suntem la drum împreună unul mă întreabă una, celălalt mă întreabă alta și nici nu-mi dau seama cum trece vremea.

Vremea trece și tace iar valul mă poartă înainte. Cât de departe voi ajunge nu știu, dar știu că odată ajuns la malul final n-am să mă mai întorc înapoi. Voi începe un nou drum necunoscut mie, drum pe care înaintașii mei îl cunosc demult.   

Au mai fost purtați de valuri:

- http://copaculcuvise.blogspot.ro/2013/09/utimul-val.html?
- http://cuscaunlacap.wordpress.com/2013/09/26/dus-de-val/
- http://drumulspremaibine.blogspot.ro/2013/09/pe-un-varf-de-val-la-margine-de-mal.html
- http://ideilarece.wordpress.com/2013/09/28/sunt-sub-val/