Articol scris pentru
concursul
2014
Proba 21. Reîntoarcerea la EMOŢII
EMOŢII
Emoţiile potrivit DEX sunt reacții afective
puternice sau de intensitate medie ce
apar uneori neaşteptat din cauza
plăcerii ori de neplăcere, adesea cu bruște și puternice modificări în
activitățile organismului. În emoţii se oglindește atitudinea individului față
de realitate cum ar fi:
Bucuria neașteptată, spaima, mânia, neliniștea, dezgustul, indiferenţa.
Bucuria neașteptată, spaima, mânia, neliniștea, dezgustul, indiferenţa.
De regulă sunt indiferent
de tot ce se întâmplă în jurul meu. Indiferent şi nepăsător. Este bine, este
rău, nu ştiu. Ştiu doar că ăsta este felul meu de a fi. Această indiferenţă mă
face să nu fiu excesiv de bucuros faţă de un câştig sau excesiv de trist atunci
când pierd ceva sau nu pot realiza ceea ce mi-am dorit. Nu mă neliniştesc din
orişice dar mă înfurii relativ uşor fără să ţin mânia mult timp. Nu mă înspăimâmt din orişice dar sunt
neliniştit atunci când trebuie să vină cineva acasă şi întârzie mai mult timp
decât ar trebui.
Fără emoţii omul nu poate trăi. Le poate doar
stăpâni, dar nu şi înlătura complet motiv pentru care nu pot înţelege apariţia
acestor emoţii uneori chiar fără… motiv.
Ajuns la această fază m-am blocat. Poate am luat-o
pe un drum greşit. Poate ! Nu ştiu, dar poate !
Pentru a ieşi din acest impas mă întorc înapoi la
videoclip. Îl revăd de mai multe ori şi nu-mi spune nimic de care să mă pot
agăţa. Recitesc cerinţa temei. Tot nimic. Îmi face impresia că m-am afundat în
desişul unei păduri de ienupăr şi cu cât înintez mai mult în acea pădure cu
atât mai mult nu pot găsi calea bună, dar nu am altă cale de întors decât
mersul înainte. Aşa mi s-a întâmplat de multe ori şi în viaţă când a trebuit să
repar nişte greşeli mergând înainte. Deci sunt obişnuit şi fiind obişnuit nu am
emoţii.
Deci o formă de stăpânire a emoţiilor este
obişnuinţa înfăptuirii unor operaţiuni. Din obişnuinţă nu poţi derapa în frică,
nici în nelinişte şi cu atât mai puţin în spaimă.
Până acum am ajuns la 300. Mai am 200. Deci am
trecut de jumătatea articolului, Sunt deplin mulţumit ! Da, asta este o altă formă de
manifestare a unui anumit tip de emoţie. Mulţumirea. Această mulţumire în final
duce la bucurie. Bucuria faptului împlinit, dar până acolo mai am. Deci din nou
la drum. Călătorului îi stă bine cu drumul nu cu odihna ! Dar mai am puţin şi ajung
să fiu dezgustat de scrierea acestui articol. Mi şe pare cel mi greu de până
acum şi asta pentru că nu sunt un regizor, deci nu sunt un bun scriitor pentru
că de fapt regizorul este un scriitor cu talent. Acum mă prinde invidia pe cei
care ştiu scrie şi au talent în arta scrisului. Sunt şi trist în acelaşi timp
pentru că am lăsat timpul să treacă pe lângă mine şi nu l-am folosit pentru a
învăţa mai mult şi mai multe. Dar gata ! Cu chin şi cu vai mă apropii de liman.
Am ajuns la marginea pădurii de ienupăr. Văd pajiştea frumoasă ce se întinde
dincolo de liziera ei. Bucuria îmi alungă tristeţea ce m-a cuprins la un moment
dat când credeam că m-am pierdut prin hăţişul unei păduri necunoscute.
Gata ! Emoţiile au trecut, de acum o pot lua iar de
la început.
- Cuvinte cheie utilizate: emoţii, comunitate.
Este un mecanism de protectie tehnica folosita (nici excesiv de bucuros, nici excesiv de trist), dar unul cu un pret extrem de mare: intensitatea cu care traiesti viata. Face ca totul sa fie relativ plat, fara vreo lacrima, fara vreo bucurie mai deosebita...
RăspundețiȘtergere