Ghinionul meu?

Articol scris pentru Blog Power 80

GHINIOANE, temă propusă de IO

- Povești trăite sau auzite de la "gura lumii"

- Ghinioanele sunt chiar ghinioane?

Pot fi evitate ghinioanele?

Nu de puține ori auzim pe unde umblăm spunându-se “am avut ghinion” după care urmează explicațiile pentru edificare.

De nenumărate ori am folosit și IO această “formulă” pentru a mă amăgi de nereușite, dar cu timpul m-am învățat a spune lucrurilor pe nume: am luat notă mică pentru că mi-a fot lene să citesc lecția, nu am găsit pe cine am căutat pentru că nu am ajuns la timp sau persoana căutată a trebuit să meargă în altă parte și câte altele. Deci ghinioanele nu sunt chiar ghinioane. Ele au la bază cu totul alte cauze, sau pur și simplu nu trebuia să facem un anumit lucru și Îngerul Păzitor ne-a îndreptat spre alte direcții de mers ori de acțiune.

În cele ce utmeză am să vă povestesc niște întâmplări reale, petrecute cu ceva vreme în urmă, când anume nu are importnță, important fiind doar că ele  s-au întâmplat în diverse ocazii.

La un atelier de la calea ferată lucra un forjor maghiar ce nu vorbea corect românește, dar de înțeles ne înțelegeam bine cu el. Într-o iarnă a găsit o cioară moartă și înghețată, cu zăpadă pe ea. Vrând să facă o glumă și să-i sperie pe cei care intrau în atelierul de lăcătușerie care era mai populat, a atârnat cioara de tavan. Cu sau fără voie, locul ales a fost deasupra sobei, pe care unii o foloseau și pentru încălzirea mâncării.  De fapt acolo era un cârlig fixat în tavan. După ce s-a făcut focul în sobă unul s-a  dus cu sufertașul să-și încălzească mâncarea și fără să se uite a pus sufertașul pe sobă, sub cioară, după care a plecat, iar atelierul a rămas gol. De la o vreme cioara a început să se dezghețe și picăturile de apă cădeau în sufertaș. Pentru pauza de masă oamenii au început din nou să se strângă în lăcătușerie și au umplut soba cu lemne pentru a se încălzi. Picăturile de apă cădeau plici, plici în sufertaș și sfrrr, se auzeau cele care ajungeau pe sobă. Proprietarul sufertașului veni și el, iar când s–a uitat să vadă ce se aude, a dat cu ochii de cioară. „Ni mă !” exclamă el și s–a dus la șeful de atelier să-l cheme pentru a vedea ce i s–a făcut. Șefu’ strânse tot poporul să vadă cine a fost făptașul:

    -         Cine a legat cioara acolo? Tună el.

    -         Să-l bată Dumnezo de cior, Itu l-o adus, io numa l-am pus sus, recunoscu total indiferent făptașul.

Altă dată la același atelier un ins cam zălud a strecurat un ou crud în buzunarul unui om mai în vârstă. Respectivul om văzându-și de lucru s-a frecat de mașina la care lucra și i s-a spart oul în buzunar. Băgând mâna în buzunar să caute ceva a dat peste oul spart și scoțând-o s-a uitat o bucată de vreme la degetele răsfirate de pe care se prelingea încet oul: „no bine că n-o fost clocit !” spuse el sec.

Într-o zi am traversat parcul din cetate și mă întâlnesc cu un „pretin” ce era împreună cu feciorul lui, bărbat și el scăpat de cătănie.

     -         No serbus, ce faci? Zic IO.

     -         Serbus, io plimb cânele. Zice el.

     -         Io mă plimb cu tata cânelui, zice ficioru-so.

     -         Bă, ia vezi !

     -         Păi dacă dumneta plimbi cănele și suntem numa’ noi doi, io ce fac? Câinele era prin parc pe la tufe.

     -         Așe-i, de data asta ai scăpat.

Într-o toamnă am mers să cumpăr cartofi pentru iarnă. Am umplut un sac și m-am aplecat pentru a-l ridica să-l duc la mașină. Sacul era destul de greu și m-am opintit o leacă mai tare când... prrr, se aude ceva suspect. Fără să mă uit împrjurul meu am tăiat-o la mașină. Ajuns acasă mă întâlnesc cu un vecin care-mi zice: „ai grijă că ți se văd chiloții".
Da, dar a fost bine că nu s-au rupt și ei !

Alte povești cu ghinion:
1. http://konkursman.com/2013/08/26/7-ani-de-ghinion-cui-nu-citeste-postarea-aceasta/
2. http://copaculcuvise.blogspot.ro/2013/08/ziua-neagra-si-pisica-13.html