Hai la drum !

Articol pentru Blog Power 79>
De data asta Bianca vrea

Sa ne distram!

Intamplari, evenimente, scene amuzante dar poate si un pic penibile. Cat de des aveti parte de asa ceva?

Haz de necaz. Credeti ca e de ajutor pentru a iesi dintr-o asemenea situatie?

Reusiti sa aduceti zambete cititorilor printr-o astfel de poveste?

O temă foarte faină numai că IO nu știu în ce măsură pot fi “humorist” O să încerc să deapăn câteva amintiri cu diverse întâmplări.

Eram copil și aveam vreo trei ani. Mă uit la Daniel și mă văd pe mine. Așa eram și IO.

Era primăvară, imediat după alegrile din 1946. Trăiam la Ciugud, o comună de lângă Alba Iulia. Moșu, buna, mama și un unchi erau la sapă în grădină. Tata nu știu unde era. Probabil la spital. IO umblam teleleu prin curte. La alegeri s-au dus la Oarda de Jos. Acolo aveam o mătușă căreia îi spuneam Netuța. Neavând cu cine mă lasa, m-au dus și pe mine. La un moment dat, m-am plictisit de umblat prin curte și am ieșit în uliță să-mi caut un partener de joacă. Pe uliță nici țipenie de om. M-am gândit să merg spre satul vecin Limba. Și acolo ulița era pustie. M-am încumetat să merg îninte. Poate, poate. Deodată o javră de cățel începu să mă latre. IO m-am speriat și mi-a fost frică. Mergând de-a-ndăratelea am reușit să trec de el. Am ajuns la mijlocul satlui. Nimeni pe uliță. Am vrut să mă întoc dar mi-am amitit de javră. Atunci m-am hotătât să merg îninte, la Netuța. Am ieșit din sat și am ajuns pe câmp. Holdele atunci începeau să crească. Mergând IO lipa, lipa și pâș, pâș am ajuns aproape la jmătatea drumului între Limba și Oarda de Jos. Deodată am auzit un huruit puternic. M-am uitat speriat în jurul meu. Pentu moment nu am văzut nimic, dar deodată a apărut în fața mea un avion biplan.

imagine luată de pe intrnet

Io m-am speriat și nu știam ce să fac. Avionul cobora și se ridica după un timp, apoi vira și iar cobora. Am început să plâng și să strig. Nu aveam unde să mă ascund. Nu erau în preajmă arbuști și fiind primăvară timpurie nu erau nici buruieni. Alergam pe câmp și mă aruncam pe burtă pe un ogor arat din toamnă și strigând cât mă ținea gura:  “mă borbandează avionu’ !” încercam să scap de acel “monstru”. De la o vreme un om ce se fla la lucrul câmpului a venit să vadă ce se întâmplă. A strigat la mine: “Mă cochile hai aici !” Plângând în hohote m-am dus la el. M-a întrebat ce căutam acolo. I-am răspuns că ”mă duc la Netuța, da’ mă borbandează avionu”. S-a uitat la mine și m-a întrebat a cui sunt. I-am răspuns: “A lu’ moșu Lae”. M-a întrebat dacă știu unde stă Netuța. “Îhî, i-am răspuns eu și am întins mânuța spre Oarda. Acolo !”. “Mai stai o țâră aici și te duc cu caru”. Am stat și am așteptat. Nu aveam încotro, îmi era frică de avion, deși avionul plecase demult.

După ce omul își termină treaba m-a urcat în car și am pornit la drum. 

imagine luată de pe internet

Ajunși la o răscruce a oprit carul și m-a întrebat: “De aici știi mere mai departe ?” “Acolo, la casa cu frăgau’ mare” am răspuns eu. M-a dat jos din car și ne-am despărțit pentru totdeauna. Eu mi-am continuat drumul și ajuns la poartă surpriză ! Ușa era închisă. Am început să strig: Netuțo, Netuțo ! Nimeni nimic. De la o vreme am început să plâng. Am vrut să intru pe sub poartă. Era un mic șențuleț făcut de apa de ploaie. Am reușit să-mi introduc capul sub poartă și în rest am rămas zătonit. Nu mai puteam înainta, nu mă mai puteam retrage. Plângeam și strigam ca din gură de șarpe bălăgănindu-mi picioarele în încercarea de a scăpa din acel “clește”.  De la o vreme m-a auzit o vecină a mătușii și s-a dus în grădină să-i cheme. Erau și ei la sapă.

Când au venit și m-au văzut cum arătam nu știau ce să facă: să râdă sau să plângă. Arătam ca un mițiclon. Pe fața colbuită aveam dâre de lacrrimi. Hăinuțele îmi erau murdare de balegă amestecată cu pământ, căci omul ce mă duse cu carul a transportat gunoi la câmp. De atâta târăt hăinuțele ți ghetuțele mi s-au rupt, dar totul s-a terminat cu bine: eu am ajuns la Netuța și aceasta m-a spălat, mi-a spălat hăinuțele și a trimis vorbă la Ciugud să vină mama după mine.       

                                            

Și dacă nu vă plictisesc vă mai spun una.

Într-o primăvară timpurie de prin 1992 am luat un motocar să merg împreună cu șoferul după gunoi de lilieci la Ampoița. Aici se află Peștera Liliecilor. Am plecat echipați cu o lopată și niște saci. În rest nimic. După ce am trecut de satul Ampoița mă tot zgăiam să recunosc peștera. Am mai fost acolo dar de data asta nu mai erau indicatoare. La un moment dat i-am spus șoferului să oprească. Bănuiam că rcunoscusem peștera. După ce am trecut de râul Ampoița pe o punte improvizată am început urcușul. Poteca era așa cum o știam, deci traseul era bun. După un urcuș destul de anevoios am ajuns și la peștră, dar aici surpriză. Nu mai puteam urca în ea deoarece ploile și timpul au erodat pământul iar distanța de unde eram noi la intrarea în peșteră era de aproape doi metri, iar noi nu aveam scară. Așa că singura soluție a fost să facem cale întoarsă fără gunoi.

La întoarcere nu am mai folosit traseul pe care am urcat. Ne-am hotărât să coborâm povârnișul direct, folosindu-ne de arbuștii ce erau pe versant. Am ajuns cu bine până aproape de râul Ampoița. Acolo mi-am dat drumul spre un arbust pentru a-l prinde să pot coborî pe o piatră mai mare din râu. Dar ghinion. Arbustul s-a rupt și eu m-am trezit șezând pe o altă piatră în apa rece ca gheața. Stând așa am început să râd. Șoferul neștiind ce s-a întâmplat a încremenit și nu știa ce să facă. La mine nu putea ajunge decât dacă intra în apă. I-am strigat să mă lase și să fie atent să nu alunce pe pietrele ce ieșeau din râu. Așa s-a terminat cu bine și această expediție. 

Ar mai fi și alte întâmplări dar ce e prea mult nu-i sănătos. Așa că aștept altă ocazie să vă povestsc.

Iată adresele altor articole la această temă.
1. http://konkursman.com/2013/08/19/consideratii-teoretice-despre-umor
2. http://artisfunny.wordpress.com/2013/08/20
3. http://nymphtamine.blogspot.ro/2013/08/ca-la-circ.html
4. http://www.sexulslab.info/2013/08/imi-pare-rau.html
5. http://colectie-stiinte.ro/archives/5027
6. http://atitudineslaba.blogspot.ro/2013/08/vreme-de-amintiri.html
7. http://uriesblog.ro/23-august-ziua-care-s-nascut-un-inger
8. http://mironamitache.net/2013/08/24/serios-2/
9. http://cuscaunlacap.wordpress.com/2013/08/24/batutul-campilor/
10. http://netxplor.wordpress.com/2013/08/24/patru-intamplari-amuzante/