Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

sâmbătă, 4 februarie 2012

Ninge


Ninge liniştit peste burgul meu adormit. O ninsoare măruntă şi deasă care se aşterne peste ce a mai rămas din ninsoarea de ieri. Deşi este frig zăpada se topeşte.

Aşa am vrut să scriu ieri, când ningea. Dar astăzi, când zăpada s-a oprit din căderea-i lină nu se mai potriveşte. Ieri era 3 februarie, astăzi suntem în 4. Zile diferite, timp diferit în anotimpul rece.

Timp diferit, dar întâmplările „prevăzute şi neprevăzute” se repetă de la an la an. Drumurile se înzăpezesc şi circulaţia paralizează pe ele. De la an la an aceleaşi probleme cărora nu li se face faţă de atâta amar de vreme. Ba mai mult. De la an la an parcă este tot mai greu să circuli iarna pe şoselele patriei sau pe calea ferată. De la an la an ne dăm seama că „iarna nu-i ca vara” încă de când se joacă primii fulgi prin aer. De la an la an bravii noştri conducători nu descoperă misterul înzăpezirilor. Dar în acest an au băgat de seamă că nu sunt panouri parazăpezi pe marginea drumurilor. Panouri care au menirea să oprească puţin furia vântului şi să prevină depozitarea zăpezii pe carosabil. De la an la an utilajele pentru deszăpezire nu fac faţă situaţiilor create deşi proprietarii lor încasează „lei grei” pentru lucrări neexecutate. De la an la an „comandamentele pentru deszăpezire” nu acţionează eficient.

Când eram ceferist activ în luna octombrie se actualizau planurile de acţiune în caz de  situaţii deosebite: înzăpeziri sau inundaţii. În luna noiembrie intrau în aplicare acele planuri. Indiferent dacă ningea sau nu oamenii erau pregătiţi pentru intervenţie. Nimeni nu aştepta să primească ordin pentru a interveni. Acţiunile se raportau după terminarea lor. Şi atunci erau întârzieri de trenuri din cauza zăpezii. Şi atunci nu se făcea faţă tuturor situaţiilor pentru că zăpada adusă de vânt era mai abundentă decât o puteau îndepărta oamenii iar instalaţiile existente nu funcţionau la capacitate normală din cauza întreruperii energiei electrice. Şi atunci utilajele pentru deszăpezire acţionau greu din cauza lipsei de motorină şi a pieselor de schimb, dar oamenii se străduiau şi reuşeau în bună măsură să facă faţă situaţiilor apărute.

Astăzi nu se mai întrerupe furnizarea „curentului”, motorină este din belşug, piesele de schimb se aduc din import, dar utilajele şi instalaţiile tot nu acţionează. Astăzi oamenii fac feţe-feţe şi-l privesc pe primul-ministru cum mânuieşte lopata în locul lor. Astăzi oamenilor le este lehamite de tot ce văd. S-au adunat prea multe neajunsuri în decursul anilor şi oamenii s-au săturat să mai asculte aceleaşi motivaţii pe această temă. Placa s-a învechit, acul s-a tocit şi nu se mai aude decât un hârâit care seamănă mai degrabă cu sforăitul ursului ce doarme în bârlog  în aşteptarea primăverii. Atunci nu va mai fi zăpadă şi drumurile se vor deszăpezi iar ursul se va dezmorţi.  

Piesele de schimb şi nu numai se aduc din import pentru că „mormanul de fier vechi” a fost vândut şi cei care trebuiau să aducă alte utilaje în locul lui au fost înlăturaţi de la putere şi cei care au venit în locul lor aveau alte planuri. Nu am mai avut nevoie de industrie, nu am mai avut nevoie de agricultură, deci nu a mai fost nevoie nici de transporturi. De ani şi ani mai marii transporturilor se chinuiesc să facă nişte autostrăzi pentru că drumurile existente nu mai fac faţă solicitărilor.

Da, drumurile nu mai fac faţă pentru că transportul pe calea ferată, considerat mai ieftin, a devenit o raritate. În loc să se acţioneze pentru eficientizarea lui s-a acţionat pentru dezmembrarea acestuia. În loc să se urmărească reducerea timpului de staţionare prin triaje, s-a acţionat pentru închiderea triajelor. În loc să se acţioneze pentru înnoirea parcului de locomotive şi vagoane s-a acţionat pentru închiderea fabricilor şi atelierelor de reparaţii. În loc să se modernizeze laminoarele de la Reşiţa, s-au dat la topit în străinătate,   în loc să se modernizeze Combinatul Siderurgic de la Hunedoara s-a lăsat de izbelişte şi uite aşa, în loc să sporească viteza de circulaţie pe calea ferată, s-a ajuns să se circule ca prin anii ׳50. Dar şi atunci locomotivele cu abur aveau viteză de deplasare mai mare. Numai liniile nu rezistau pentru că aveau şina de tip uşor. Acum şina este de tip greu, dar nu mai are cine întreţine calea ferată. Oamenii au fost disponibilizaţi fără a mai fi şi înlocuiţi de utilaje.

„A-ceput de ieri să cadă câte-un fulg...” dar nici săniuţa nu mai alunecă pe zăpadă. Aşteptăm să vină primăvara pentru a lua rolele şi tricicleta.

6 comentarii:

  1. Eu as vedea lucrurile putin diferit; am lucrat in proiectare de utilaje la IOR; asa-zisa autodotare; se cumpara un utilaj din Germania, noi il demontam si-l desenam pentru a fi multiplicat; de multe ori nu-l stiam remonta, dar asta este alta poveste...
    Asadar, stiam de prin 1980 ca avem utilaje invechite; eram cu peste 20 de ani in urma Vestului, dar peste nivelul altor state din lumea a treia...
    Acum, dupa cum reiese, calea ferata are nevoie de modernizare; decalajul se pare ca este enorm, deci trebuie bani pe masura... Bani de la buget...E un cerc vicios !Mai corect un anturaj vicios, deoarece majoritatea conducatorilor actuali erau conducatori si sub comunisti...

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuia probabil să trecem şi prin faza asta cu tot ce-i din import e mai bun şi chiar dacă nu e aducem de acolo pentru că noi n-avem destul. Din care fază unii s-au îmbogăţit cât n-am fi putut noi în cinşpe vieţi.
    Eu însă văd pe unde ajung o mişcare contra curentului. S-au trezit că numai din comerţ o pui de mămăligă într-o zi. Un exemplu: la Paşcani reparau vagoane. Probabil ştii. Eh, s-au săturat de îndoit tabla şi de dat o spoială de vopsea pe deasupra şi s-au apucat de făcut vagoane noi. Simplu nu e, pentru că te costă licenţele de te rup, dar au mizat pe o mână de specialişti, pe care încă îi mai au.
    Şi abia acum vine partea frumoasă: cam tot ce le trebuie lor acolo ca să construiască vagoane ADUC DIN ŢARĂ.
    Înseamnă că lumea mai şi produce ceva, nu doar sparge seminţe la meci.
    Nu zic că ne topeşte munca, Doamne fereşte!, doar că o veni şi vremea să ne dezmeticim.

    O zi pe plac îţi doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Da ştiu.Erau multe dedesubturi şi înainte. Au cumpărat locomotive electrice de la elveţieni şi au acceptat clauza că nu au voie să le modernizeze şi ca urmare firească a fost căderea Uzinei Electroputere Craiova.

    La Arad era o Uzină de vagoane care producea vagoane de marfă şi clasă. Ştiu că respectivele vagoane erau bune. De ce a trebuit lichidată UVA şi înfiinţată fabrica de la Paşcani?

    De vină pentru acestea sunt actualii conducători foşti comunişti sau jocul politicilor economice internaţionale prin care România trebuia să ajungă piaţă de desfacere?

    RăspundețiȘtergere
  4. da,aşa este, linia ferată a rămas de căruţă..păi cum altfel ar fi putut să înflorească mafia autogărilor?..cu un microbuz de second-hand faci milioane înghesuind oameni ca pe sardele..că ptr.a-ţi rezolva ceva probleme trebuie să te mişti repede.şi cum trenul chiar dacă e mai ieftin,este încet,ce ar mai fi de spus..şi prin zona asta trenurile merg ca-n 1916..faci spre o localitate 5 ore,faţă de 1oră şi jumătate cât mergi cu microbuzul chit că la coborâre eşti deja varză cu coloana...
    ce să mai spunem că toţi care se instalează acolo dau cu gura în campanie de îşi cred şi ei minciunile şi de cum îi punem acolo se îmbogăţesc peste noapte..asta-i viaţa..asta-i ţara!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca mai accepti gogosi cu rmgc, nu mai vin pe blogul tau!

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.