Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

duminică, 28 februarie 2010

Poghiaz în tril de ciocârlie

 

Natura mă cheamă la plimbare. Mă ia de braţ şi mă poartă agale. Merg pe drumul arhicunoscut…
Mă uit mai bine, şi-mi văd urma paşilor de anul trecut. Merg şi ascult. O ciocârlie îmi cântă melodia veche. Pitpalacul sacadat, al prepeliţei of, îi ţine tactul. Sunt însoţitorii mei de când mă ştiu. Pe drum întâlnesc gâze o droaie şi harnice furnici în muşuroaie. Merg, şi continui să ascult. Un fâşâit scurt, străbate din iarbă. O mică şopârlă, ieşită la soare, s-a speriat. Mă opresc şi privesc. Şopârla a dispărut.
Pornesc din nou la drum cu pas domol şi vântul adie hârjonindu-se cu firele de iarbă. Pe un fir de buruiană uscată, saltă o codobatură. Privesc la jucăuşa pasăre, dar ea se sperie şi fuge. Nu prea departe. Ajung din nou la ea şi face un alt salt. Se joacă de-a prinselea.
O las să se joace şi-mi văd mai departe de drum. Ajung pe malul apei curgătoare, botezată Mureş. Apă multimilenară, cu lunecare lină şi domoală. Privesc la luciul ei şi ascult un cor divin. Cinteze, mierle, cristei, sticleţi, privighetori şi câte alte felurite glasuri se-mpletesc în triluri suprapuse. Fără să se-ncurce, fiecare-şi vede de propriul repertoriu. Nimeni nu mimează, nimeni nu gafează. Fără dirijor, o pupăză intră în cor, iar cronometrorul cuc, anunţă timpul cum se scurge.
Nimeni nu deranjează pe nimeni. Dar, o cioară, totuşi dă alarma: Crrraaa! Crrraaa! Intrrrusu-i aproape! Crrra!!!
Şi … surpriză! Nimeni nu se sinchiseşte. Concertul, nu conteneşte. Ba, mai mult. Chiar se înteţeşte.
Când, deodată, zarvă mare! Un grup de prichindei, au de împărţit idei! Nici unul nu se lasă, căci fiecare ţine morţiş la opiniile sale – bune, rele, cum or fi. Toţi vorbesc deodată! Cine să-i asculte? Coru-şi vede de-ale lui, nici nu-i bagă-n seamă. Doar un cocoş băţos îi dojeneşte cu un… cotcodac de găină, iar corul se măreşte. Un stol de vrăbiuţe, ciripind voios, un grup de brotăcei şi greeri câţi vrei. Coruri reunite, armonios întregite cu şoapte de frunze dezmierdate de-o tandră suflare.
Stau şi ascult o bună bucată de vreme, apoi din nou pornesc la drum întins spre necuprins.
Întâlnesc un bărzăun morocănos. S-a supărat, probabil, că iubăreţii de natură, ieşind la iarbă verde au băut peste măsură şi au uitat în urma lor de toate: sticle goale, pungi, hârtii şi multe urme de păgâne altare. Dar ei spun c-au fost la aer curat, uitând cât fum au inhalat.
Merg mai departe şi încep a distinge alte glasuri. Un tren hoinar, în goana sa se-ntrece cu ai şoselelor bolizi, iar din cer străbate zumzetul zburătoarelor de fier. Nici aceste cântece nu-mi displac. Dar cel mai mult îmi place şi mai frumos este, că s-au înmulţit zburătoarele cu suflete vii. Se cunoaşte că omul nu mai are bani pentru insectifuge.

P.S. Surpriza uneia din zilele acestea a fost mare. Vrând să merg din nou pe unde am mai fost, dar la o altă ascultare a concertului din Lunca Mureşului, am dat peste o îmbârligătură de droturi ruginite, care mi-au barat calea. Normal ar fi fost ca pe acele droate să fi fost atârnat un pleu sau o doască pe care să fi fost scris, dacă nu altceva, măcar atât: „ProPEtaTe PriVaDă TrecERe oPRiTă“
Nu mă deranjează proprietăţile private împrejmuite cu garduri din sârmă ghimpată, mai mult sau mai puţin arătoase. Mă deranjează, în schimb, barierele pe dig, deoarece, cândva, în el am pus şi eu câteva pietre şi puţin pământ la pereere.

9 comentarii:

  1. prea multe pasari, iar eu am fobie de pasari
    si de proprietati 'private'



    [lasat fraza asta timpita pt a ma asigura eu insami ca nu mai scriu pe aici]

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana... cât sunt de mititele păsările şi ştiu să se bucure de venirea primăverii ! Iar tu, Liviu, ai desenat tare frumos tabloul. :)
    Iar mă întorc : Ană, suntem ca două cucuvele ! Să vezi ce coafură îţi trag, când oi veni la tine ! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ană, şi ce te face să nu mai scrii?

    Irinucă, bagă de "samă" să nu o laşi fără moţ în vârful capului.

    RăspundețiȘtergere
  4. ... stiu ca FORUMUL lui abbilbal e in alta parte...

    dar mai stiu sau cred ca este muuuult mai intelept si mai intelegator decit mine, cind am zile cind nu ar fi trebuit sa fac ceva, nici ma\car sa ma trezesc....


    Irina, sa stii ca mi-ar prinde bine sa ma scutesti de pata la coafor
    gatat, dragilor, ca nu ma mau ajuta mina... si nici mintea;

    :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ană-cu-moţ şi Liviu, voi aţi văzut filmuleţul cu Frumuseţea Pământului ? ia uitaţi aici dar din dar ! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Irinucă, mulţam pentru imaginile faine însoţite de o muzică faină. Pământul este şi Rai, nu doar Iad.

    Ană, FORULUL lui abbilbal este de fapt al Condorului. Abbilbal doar îl administrează. Condorul trăind în Canada are altă lungime de undă faţă de România şi de aceea se completează unul păe altul, iar forumul este permanent supravegheat de cei doi.

    Nici Bălgradul de azi nu este proprietatea privată a lui abbilbal. El (Bălgradul) este proprietatea comună a celor ce trăiesc în el.

    Dar Blogul şi Forumul se completează reciproc, motiv pentru care Blogul dă linkul Forumului şi Forumul dă linkul blogului.

    Blogul este făcut mai târziu pentru că mai repede nu am ştiut cum să-l fac.

    Aşa că Ană, oriunde vrei să scrii eşti bine primită şi apărată să nu te supere nimeni.

    Noa serbus tu dragilor şi la această oră se spune:
    Noapte bună !

    RăspundețiȘtergere
  7. a doua zi:
    tot nu tac .... (:

    nu stiu ce trafic are Balgradul, dar eu siu ca azi m-am uitazt de 6 ori la clipul darut de Irinuca

    RăspundețiȘtergere
  8. În Bălgrad numai de două luni s-a deschis "circuitul turistic" şi încă n-are trafic mare.

    RăspundețiȘtergere
  9. hi..hi.. ! :) ţi-o făcut-o, Ană !

    RăspundețiȘtergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.