La ora 6:56, oră prevăzută în mersul de tren, m-am urcat în acceleratul 1837, Iaşi-Timişoara Nord, cu destinaţia Timişoara.
Printre dealuri şi poiene am părăsit Ardealul şi am intrat în Banat.
La ora 12:19 am oprit în gara Timiţoara Nord. Conform graficiului. Deci, se poate.
Dar, se poate şi aşa:
Poate unde era vagom clasa întâi.
Pe sectorul de circulaţie Lugoj-Timişoara Est se mai văd încă semnale mecanice.
În rest, totul este în bună regulă.
În Timişoara de data asta am fost eu, şi nu altul.
Daca vrei sa scrii despre Timisoara, apai misca-ti fundul pana aici, in capitala Banatului, apoi poti sa comentezi cat vrei. Si sa vii cu dovezi, naiba sa le ia. Adica cu poze de acum. Nu cu ce-ti povesteste unu' sau altu'.
Am comentat eu ceva despre Balgrad, Bucuresti sau Cluj?
Daca vreti sa faceti o compunere despre orasul vostru, foarte bine. Dar sa nu va bateti joc de Timisoara si de compunere.....orasul nostru este cel mai frumos."
Şi iată-mă umblând prin locuri ştiute de mine, locuri situate în centrul oraşului nu la periferie.
Orice călător ce nu vine la Timişoara cu maşina, ia primul contact cu gara şi zona din imediata ei apropiere. Iată ce am văzut aici.
Dar şi astea fac parte tot din Timişoara şi sunt în zona căii ferate:
Mi-am continuat drumul şi am trecut podul peste Bega. Am făcut o fotografie şi am luat-o spre stânga, către centru.
Am admirat florile din jardiniere şi am traversat din nou Bega
Am ajuns în Parcul Central la bustul lui Şt.O.Iosif, de unde am mers spre Catedrală.
Aici sunt plombe în asfalt. Dar aici au fost gropi, şi nu este exclus ca acel cunoscut al meu să fi trecut prin ele atunci când mi-a povestit ce a văzut prin Timişoara.
Dar sunt şi spaţii verzi neîngrijite, gunoaie uitate şi gropi neastupate:
Acest cap de pod l-am fotografiat pentru a se şti unde eram.
Nu am ajuns în Parcul Rozelor, Nici nu avea rost pentru că rozele încă nu au înflorit, dar am intrat în alt parc central. Parcul din spatele catedralei.
Vecinul acestui arbore cu scorbură găzduia.....
iar aleile erau măturate după cum se vede:
De aici m-am întors înapoi spre gară prin Parcul Central şi strada Republicii.
Şi gara Timişoara, la fel ca oricare altă gară din România, este plină de buruieni încât nu se mai văd şinele. Dar asta este altă poveste, deoarece la CFR de multă vreme nu mai sunt bani pentru ierbicidare.
Şi atunci mă întreb: cu ce am greşit când am spus că şi Timişoara este ca oricare alt oraş din România, iar oraşe frumoase mai sunt: Oradea, Cluj, Bistriţa Năsăud, Braşov Sibiu, Bacău, Iaşi, Târgu Neamţ şi altele.
Tot ce am văzut în Timişoara s-a derulat între două trenuri. La ora 15:00 trenul a plecat din gară şi la ora 19:17 am ajuns în Alba Iulia. Şi de astă dată a fost respectat graficul de circulaţie. Poate unde a foct sâmbătă, sau mai şti? S-o fi măniat don' ministru.
interesantă expediţie ! :)
RăspundețiȘtergereeu nu am fost în Timişoara decât cu foarte mult timp în urmă.
Irina, Timişoara a rămas la fel cum o şti de când ai fost cu multă vreme în urmă. Eu o ştiu din 1962 şi este tot aşa. Doar nişte localuri şi-au schimbat destinaţia.
RăspundețiȘtergereÎntre două trenuri e întodeauna o surpriză de trăit. Zi faină să fie!
RăspundețiȘtergereTipic unui scorpion. Vede totul! Totusi sper ca ti-a placut expeditia! EU nu am vazut niciodata Timisoara.
RăspundețiȘtergere