Mi-e capul încărcat de gânduri aiurea şi gândurile dor generând amintiri. Privesc pe geam şi vîăd cum plouă ocăneşte. Dacă la începutul lunii am fost la prima şedinţă de plajă, acum nu se mai poate. E rece chiar cu soarele râzând pe cer. Şi Puiul Mic se simte obosită. Nu mai prea are chef de plimbare iar de făcut fotografii nici atât. Sunt singur, dor cu calculatorul în faţă. E un tovarăş bun. Nu mă contrazice nicând, doar că uneori îmi pune răbdarea la încercare lăsându-mă să aştept cam mult când vreau să trec dintr-un program în altul. În săptămâna asta voi face un drum fără Puiu Mic. Vreau să testez un traseu mai lung şi trebuie să ştiu dinainte nişte amănunte. Nu vreau s-o duc undeva în necunoştinţă de cauză, deşi ea este un copil cuminte şi nu s-ar supăra, dar nu vreau nici s-o obosesc peste măsură. Are timp cund va fi doar de capul ei. Până atunci moşu vrea s-o ocrotească.
Acum Puiu Mic aşteaptă să vină Bebe să vadă ce va fi. Frăţior sau surioară. Până atunci mai este puţin.
o să vedeţi ce interesant o să fie atunci ! :)
RăspundețiȘtergereÎmi închipui. Că de acum spune ce vrea să facă după ce iese bebe din burta lu mami.
RăspundețiȘtergere