MLĂDIŢA

Orice copil este aidoma unei mlădiţe de pom.
La început de drum total dependent de părinţi şi bunici, apoi, treptat, treptat, îşi ia zborul de lângă ei şi începe să zburde singur. Iniţial nu prea departe de însoţitori, apoi, pe măsura trecerii timpului, doar el va mai şti pe unde hoinăreşte.

Astăzi a fost o zi frumoasă. De dimineaţă soare, dar puţin rece, spre prânz a stropit puţin ploaia să spele trotuarele, apoi, spre seară, a fot înnorat, dar vântul s-a potolit din adiat. În aceste condiţii iată ce a făcut mlădiţa mea, floare pe o salcie pletoasă.

 După ce am făcut o plimbare până în noul cartier Recea, al minerilor strămutaţi de la Roşia Poieni, am asistat puţin la slujba din Paraclisul cartierului, apoi am pornit pe bicicletă spre casă. După o bucată de drum am obosit şi a trebuit să ne odihnim. Pe gardul unui om.

 Odihnindu-ne am flămânzit şi am trecut la consumarea unei banane pentru recăpătarea energiei. Doar aşa fac şi tenismenii.

 Mâncând am fost curioşi şi ce are omul prin curte:

 dar ne-a venit şi ideea unei noi tehnici de mâncat banana:

 Gata ! Am terminat banana, dar ce facem cu coaja? Prin noul cartier încă nu sunt instalate coşurile de gunoi şi coaja nu se aruncă pe jos.
 Iată şi soluţia: punem coaja într-o pubelă ce sta la o poartă.

Peste puţin timp ajungem şi acasă. Acolo avem ceva de căutat. Poate ziua de ieri....

şi dintr-o dată numai strigă: "prinde-mă moşuuuu !"

Ajunsă-n vârf, numai ce vede trei căţei şi se opreşte cu ei la taifas.

 Natura râdea şi o mângâia pe tânăra mlădiţă "dulce şi suavă ca o garofiţă".