PAŞTILE

imagine luată de pe internet

În calendarul creştin, Paştile a căpătat sensul simbolic de trecere de la moarte la viaţă prin jertfa lui Iisus care a pătimit şi a murit în locul nostru. El este Mielul care ia asupra Lui păcatul lumii devenit astfel „Paştile nostru Hristos, care s-a jertfit pentru noi.

 „Anul Mic” la români. Săptămâna Întunecată şi Săptămâna luminată .

Aşa cum, în calendarul popular, anul nou agrar începe la echinocţiul de primăvară, se poate spune că anul ritual creştin începe în Duminica Învierii socotită în popor ca sfârşit şi început de ciclu calendaristic, urmând arhaicul model al morţii şi reînvierii naturii, prin sacrificiul divinităţii. Acest an nou creştin, numit în popor şi „Anul Mic”, este alcătuită de fapt din Săptămâna Întunecată (Săptămâna Patimilor) şi Săptămâna Luminată (cea de după Înviere). Aceste două săptămâni cu centrul la Paşti sunt încadrate între: Florii şi Duminica Tomii. Anul Mic cuprinde 12 zile, model în mic al celor douăsprezece luni. Perioada cuprinde o serie de evenimente pornind de după Florii, care este momentul de maxim triumf al intrării Domnului în Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor, însoţit de mii de oameni şi întâmpinat cu osanale şi cu ramuri de finic, simbolizând „regenerarea şi nemurirea”, dar făcându-şi mulţi duşmani din cei alungaţi din templu care „vindeau şi cumpărau”, din arhierei şi cărturari invidioşi, care au hotărât pierderea lui Iisus.

Urmează: Ultima Cină cu Apostolii – Cina cea de Taină când anunţă că unul din cei de faţă îl va vinde.

„Sărutul lui Iuda”, perfidul semn al recunoaşterii lui Iisus arestat în grădina Ghetsimani; ducerea Lui în timpul nopţii înaintea arhiereilor Anna şi Caiafa; aducerea lui în faţa sinedriului care căuta mărturii mincinoase pentru a-L condamna, acuzându-L că se declara Fiul lui Dumnezeu. Vineri este ziua în care este adus în faţa lui Pilat (care avea puterea de a ierta un condamnat înaintea Paştilor), când, cu toate încercările acestuia de a-L salva, poporul instigat de arhierei a cerut răstignirea lui şi eliberarea tâlharului Baraba; urmează celebra spălare a mâinilor, Pilat spunând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia!”, poporul răspunzând: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (legenda spune că în momentul acela toate lucrurile din casele prigonitorilor Fiului Domnului s-au înroşit ca sângele – printre ele şi ouăle); urmează întrevederea cu Irod, întoarcerea în pretoriu, unde, condamnat la răstignire a început şirul umilinţelor, batjocurilor: îmbrăcatul în hlamida roşie, cununa de spini, biciuirea, drumul crucii. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, scriind pe cruce iniţialele I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor). După răstignire, de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea, când Iisus a strigat cu glas mare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Sâmbătă, de sărbătoarea Azimelor, este pus în mormânt. Duminică, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au găsit mormântul gol, iar Îngerul Domnului le-a dezvăluit taina Învierii, Însuşi Iisus arătându-li-se pe drum. Celor 11 ucenici li s-a înfăţişat pe muntele din Galileea, spunându-le: „Învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, să păzească toate câte v-am poruncit. Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Sursa: Wikipedia

Pe aceste meleaguri, obiceiul tradiţional este ca la Paşti să se pregătească paştile din pâine şi vin.

Pâinea şi vinul pentru paşti sunt donate de enoriaşi. De regulă este un donator pentru pâine şi un donator pentru vin, dar sunt şi cazuri când păinea şi vinul se donează de către un singur enoriaş.

Pâinea pentru paşti se prepară cu o săptămână înainte şi se duce la biserică în niercurea din Săptămâna Mare, zi în care se duce şi vinul. Ele se păstrează de regulă în altar, dar dacă altarul este prea mic sunt păstrate şi în biserică, lângă altar. În Joia Mare sunt sfinţite şi în Vinerea Mare se taie pâinea în cubuleţe potrivite şi se aşează în oale mai mari sau în ciubăr. În noaptea de Înviere se toarnă vinul peste pâine, pentru ca pâinea să nu se înmoaie prea tare şi acest amestec de pâine şi vin se distribuie enoriaşilor care participă la slujbă. Distribuirea se face în căni, pahare sau borcane, iar cei care doresc să consume paşti şi în biserică, au la dispoziţie linguri şi o cratiţă mai mică de unde se pot servi. Paştile se consumă în fiecare dimineaţă înainte de mâncare.

De regulă paştile sunt consumate de către toţi membrii familiei odată. Bărbatul mai în vârstă dă paşti celorlalţi membri din familie spunând: "Hristos a Înviat !", iar cel care primeşte paţtile îi răspunde: "Adevărat, a Înviat !", după care se aşează la masă. La urmă ia paşti şi cel care le distribuie, spunând: "Hristos a Înviat !" şi ceilalţi membri din familie îi răspund în cor: "Adevărat, a înviat !" după care se cicnesc ouă roşii şi se consumă în continuare cozonac şi cafea cu lapte.

Aşa se aobişnuia când eram eu copil. Acum tineretul nu mai are răbdare.