Etapa 10 SuperBlog

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2014 - etapa de primăvară

Cum pregătim elevii pentru viață?

O probă propusă și spomsorizată de binecunoscuta firmă Reeija 

O probă interesantă, mai ales pentru perioada de astăzi, când vedem pe stradă diverși tineri îmbrăcați cu fel și fel de ținute ce se manifestă în fel și chip. De la comportamentul civilizat la un comportament vulgar, însoțit de cuvinte triviale, orice scenariu este valabil.

Cum se îmbracă tinerii nu mă interesează prea mult. Fiecare cu gustul lui. Dacă lor le place să umble cu nădragii largi de ar mai încăpea în ei  unul ca "propritarul" lor și cu șlițul atârnând în bătaia genunchilor, n-au decât. Fiecare cu gustul lui. Dar să-i auzi folosind în gura mare cuvinte triviale, pentru a fi auziți de la capăt de stradă, este cu totul altceva. Și pe cine am putea acuza de o astfel de nesimțire crasă?  Familia? Școala? Societatea? Păi pe nimeni și pe toți la un loc.  Vorbind despre familie ne întrebăm care familie? Cea care nu mai există? Vorbind despre școală ce putem spune când nu mai poate face față indisciplinei și mulți nici nu o mai frecventează. Vorbind despre societate ce putem spune când aceasta nu-și leagă capul dacă nu o doare? Deci, fiecare tânăr acționează așa cum crede de cuviință și îl taie capul, mai mult sau mai puțin inteligent, agățat deasupra umerilor.

Să dau sugestii de " proiecte și campanii" destinate pregătirii elevilor de azi pentru viață, "să îi facem mai conștienți de rolul școlii și de rolul lor în societate". Pe cine? Pe elevii care nu frecventează școala? căci cei care merg la școală știu ce au de făcut. Părinții și dascălii le îndrumă pașii, ei sunt ascultători și fac ce li se spune.

Am doi nepoței și le urmăresc  îndeaproape comportamentul. Au vârste fragede și degeaba  le spune "moșu" ce să facă, ei fac doar ce văd la "mami" și la "tati".  Uneori "moșu" mai trebuie să folosească și palma pentru a bate "buca" să nu rupă florile din parc. Dar am făcut-o când a trebuit și acum s-au potolit, iar când vedem o hârtie sau o pungă pe stradă, moșul  îi îndeamnă să o ridice și să o arunce la coșul de gunoi, care de cele mai multe ori este în apropiere.

Deci, până să ajungem la marile proiecte, trebuie să pornim la drum de la exemplul personal, să-i îndrumăm nu doar prin vorbe, ci prin comportamentul nostru personal.

La întrebarea "cum obținem din elevi niște oameni gata să ajute comunitatea?" răspunsul ar fi același: prin exemplu personal.  Degeaba se spune copiilor "fii darnic" și în familie se vede  doar goana după înavuțire, rezultatul va fi ca atare.