Hai !

Hai !
Hai cu mine, că te duc eu !

luni, 10 noiembrie 2014

Prieteni reali



Articol scris pentru concursul

                                 2014

Proba 18. Prietenie, contribuție, COMUNITATE


Prieteni reali…
Pot fi număraţi pe degetele unei mâini astfel încât să-mi mai rămână căteva degete fără parteneri.



Au fost cândva mulţi, dar s-au dus rând pe rând. Fiecare când i-a venit sorocul.

Dar oare toţi aceia mi-au fost prieteni cu adevărat sau doar tovarăşi de muncă, tovarăşi de viaţă, tovarăşi de tot felul?

Unii dintre ei, puţini la număr, mi-au fost prieteni. Ne ajutam dezinteresat atunci când aveam nevoie unul de altul. Puneam umărul la greu pentru a trece peste obstacolele vieţii.  Au fost şi din aceia care după ce dădeau o mână de ajutor aveau pretenţii. Dar erau buni şi ei pentru că veneau cu o mână de ajutor.


Pe atunci, când aveam aceşti prieteni reali, nu ştiam de comunitatea virtuală. Această  comunitate a apărut mult mai târziu în viţa mea. A apărut mult mai târziu dar s-a instalat confortabil pentru a pune stăpânire pe cea mai mare parte a timpului meu liber.

Timpul meu liber... Teoretic este berecchet. Practic nu prea. Dimineaţa îmi duc nepoţeii la şcolă şi la grădiniţă. La prânz îi adun de pe unde i-am împrăştiat. Urmează ajutorul la făcutul temelor, ducerea lor la activităţi extraşcolare şi aşa timpul fuge pe lângă mine fără să-l bag în seamă. Asta pentru că suntem trei prieteni foarte buni. 


Seara când se termină acest program iau loc pe scun în faţa calculatorului şi tastez până pe la ora unu sau două din noapte.

Deci Internetul nu este doar apanajul tineretului, iar pentru mine singura comunitate virtuală este Facebookul. Acolo citesc diverse minciuni cărora nu le dau crezare, dar le citesc pentru trecere de vreme. Uneori mai dau şi replici, dar mă limitez doar la replici decente. Pentru mine bunacuviinţă eate obligatorie şi în domeniul virtual nu doar în cel real.  

Umăr la umăr cu Faccebookul stă şi concursul Super Blog. La acest concurs aş avea posibilitatea eă cunosc mulţi oameni reali, dar faptul că nu am cu cine lăsa copilaşii, mă ţine pe loc. Deci socializarea mea în lumea reală bate pasul pe loc. Drept să vă spun nu mă deranjează acest lucru pentru că atunci când sunt cu copilaşii într-o parte sau alta îmi spun atâtea poveşti încât nu am loc pentru alte companii. Fiind doi unul îmi spune una, celălalt alta şi câteodată îmi vorbesc concomitent.

Ca socializare  în domeniul virtual mai pot include un blog interactiv numit Vis şi realitte http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/2014/11/mirecurea-fara-cuvinte-45-toamna-in.html unde ne expunem fotografiile şi un forum http://luminalumii.forum-gratuit.ro/t1364-popasul-prisma-condor la care particip din când în când.

3 comentarii:

  1. frumos, ingenuu, o realitate a zilelor noastre. multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentu această vizită. Mă simt onorat atât de vizită cât şi de comentariu.

      Ștergere

Citesc cu plăcere comentariile Dumneavoastră.