Am fost şi eu copil, copil este şi ea. Nu pot spune că eu am fost mai trist decât ea sau că ea este mai fericită decât mine. De regulă eu mă jucam cu ce găseam: pietre, cutii, beţe şi câte altele. Ea se joacă de regulă cu jucării băieţeşti: maşinuţe, avioane, motociclete, foloseşte bicicleta ori rolele după cum are chef şi o grâmadă de jucării din pluş. Şi cu toate astea jocul meu a fost la fel de fumos ca al ei. Nu aveam griji. Grijile erau pe seama altora.
Şi pentru voi, cei care aţi avut răbdare să ajungeţi aici.
Ioana, daca altii se prefac ca te nneglijeaza, eu nu pot;
RăspundețiȘtergeresi cum am intrat in casa pt a-mi lua ceva si ma grabesc sa plec din nou, voiam sa te salut si sa iti multumesc pt flori
in rest, totul ramine secretul nostru, nu-i asa :)
În numele Ioanei, mulţumesc Ana. În rest, respect secretul vostru.
RăspundețiȘtergereCopilaria, cea mai frumoasa parte a vietii unui om, a fiecarei generatii. Atunci jocul este nesfarsit si fara de grija. Atunci intrebarile sunt multe, descoperirile la fel iar viata este minunata.
RăspundețiȘtergereCat de frumos este sa fii copil si sa nu ai toate grijile unui om matur!!
RăspundețiȘtergereFerice de Ioana ca te are pe tine, Abby :). O zi buna va doresc :)