BLOG POWER 23
''Sinceritate si Adevăr - Sinceri cu noi înşine, sinceri cu ceilalţi. Poate
fi sinceritatea totală? Dar adevărul poate fi absolut? Mai este sinceritatea o
virtute sau a devenit o slăbiciune?''
A fi
sincer înseamnă a nu te preface că iubeşti pe cineva când de fapt tu îl urăşti.
A fi sincer înseamnă a nu te preface că te bucuri atunci când te întâlneşti cu
cineva întâmplător iar în realitate să-ţi cadă greu respectiva întâlnire. A fi
sincer înseamnă să te bucuri cu adevărat când primeşti un cadou ieftin şi să nu
te gândeşti: „doar atât valorez?” A fi sincer înseamnă să-i fi loial
tovarăşului de muncă şi să-l ajuţi atunci când nu reuşeşte să facă o lucrare. A
fi sincer înseamnă să spui deschis prietenului tău când face o greşeală şi să
nu te bucuri că a greşit. A fi sincer înseamnă să oferi din toată inima o parte
din puţinul ce-l ai şi celui care n-are nici cât tine.
A fi
sincer este deci a fi altruist, iar a fi altruist înseamnă că-ţi oferi ajutorul
fără să aştepţi o recompensă. A fi altruist înseamnă a fi comunist în sensul
actului de colaborare şi ajutor reciproc, nu în sensul consumului din aceeaşi
gamelă ori purtării aceleiaşi uniforme.
A fi
sinceri cu noi înşine este mai uşor, dar a fi sinceri şi cu cei de lângă noi
este mai greu. Asta nu înseamnă că într-o societate nu sunt şi indivizi lipsiţi
de sinceritate faţă de ei, adică oameni care se mint şi asta pentru că vorbind
despre adevăr am spus-o şi o mai spun că el este de o relativitate atât de mare
încât minciuna este cel mai perfect adevăr şi adevărul este cea mai perfectă
minciună când interlocutorul vrea să creadă ceea ce aude de la mine ori de la
alt partener de dialog sau conversaţie.
Întorcându-mă
la sinceritate, pentru mine ea este doar totală. Când din sinceritate lipseşte
o doză cât de mică, o infimitate, atunci
dispare sinceritatea cu totul şi îi lasă loc făţărniciei. În schimb adevărul
este în funcţie de cum privesc eu un anumit lucru şi cum este perceput acelaşi
lucru de o altă persoană. Cu toate astea şi adevărul poate fi absolut, dar adevărul
absolut este ştiut doar de Dumnezeu. Oamenii nu pot afirma că ei deţin adevărul
absolut.
Din
toate astea se naşte o întrebare: sinceritatea este o virtute sau slăbiciune?
Răspunsul la această întrebare diferă de la individ la individ. Pentru unii sinceritatea
este virtute şi pentru alţii numai slăbiciune. Pentru mine ca individ social
sinceritatea este doar virtute. Nu poţi fi sincer din slăbiciune, o slăbiciune
pentru cineva pe care-l consideri mai bun decât altul. Aceasta este mai degrabă
o făţărnicie faţă de persoana respectivă, căci eşti amabil cu ea doar pentru
că-i mai bun. Şi asta numai în opinia ta, pentru că în realitate respectivul
individ poate fi plin de vicii.
Aşadar
sinceritatea şi adevărul sunt virtuţi care înfrumuseţează profilul moral al
celui care le posedă.
Eu am remarcat ca in anumite situatii, in general la serviciu, (ca pe personal, zau daca nu e bine sa faca fiecare cum l-o taia capul si nu consider ca e raspunderea mea sa ofer vreun sfat sau informatie...desi recunosc ca mai am scapari, din cand in cand), eu am un succes dar mai ales o EFICACITATE profesionala mai mare, (care nu e de ici de colo cand e vorba de munca si productivitate si economie, de aia am si pus-o in litere mari), cand ma prefac ca sunt sincer decat cand sunt sincer cu adevarat. Desigur, acest lucru poate e aplicabil doar in domeniile mele de activitate profesionala, (care sunt unul functionaresc-birocratic, iar celallat de activitati de servicii de phone sex), nu stiu daca pot generaliza si la intregul sector economic de alte servicii utile omenirii, (inclusiv vanzari, educatie, servicii de turism, etc), sau la domeniul economic direct productiv industrial, cel agricultural, sau artistic. Din punct de vedere etic, cred sincer ca trebie sa fii atat cat de autentic sincer posibil, cat si expert la prefacut cat mai sincer in domeniul de activitate de consultanta, (pt ca asa, ca consultant, capeti spor de credibilitate, si ai o sansa ca lumea sa faca ce le zici tu la nivel de consultant-expert cu deplina raspundere profesionala asumata, efectiv spre binele tuturor, atat al tau, ca consultant, cat si al celor care ti-au cerut si ti-au acordat oportunitatea sa le oferi acea consultanta de nivel presupus si dezirabil expert).
RăspundețiȘtergereCred că mai degrabă te referi la relaţia adevăr-minciună pentru că adevărul uneori trebuie ascuns mai ales în relaţiile de serviciu când unul "mai slab" trebuie ferit de furia unuia "mai tare" sau "ceva" trebuie ascuns cu dibăcie.
ȘtergereNu e neaparat vorba de ascuns ceva, e vorba de a folosirea unor anumite nesinceritati sau chiar prefacatorii in mod si in in scop profesional de manipulare simpla, (care nu e neaparat mereu ceva negativ, poate fi si o indatorire de serviciu, si chiar una etic profesionala in anumite domenii de activitate). Nu degeaba vorbeam eu de eficacitate, si nu neaparat de eficienta, pt ca a fi prefacut necesita atat o cheltuiala de efort cat si un timp mai mare.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSorry. Voiam sa zic mai on topic, nu imi vine sa cred cat a crescut bebelusul ala mic ! Si surioara, desigur.
ȘtergereTimpul trece şi copiii cresc. Când Bebe va fi cum este Ioana astăzi, Ioanei încep să-i fugă ochii după ficiori mai mari ca ea. Nu de alta dar aşa e viaţa. Îşi urmează cursul liniştit.
ȘtergereCata dreptate ai facand promotie Timpului care tinde sa le rezolve, ba chiar sa le vindece pe toate, desi uneori char in mod posibil canibalic crud si dificil de suportat, (de unde si posibila confuzie ulterioara dintre Chronos si stranepotul lui, Cronus, tata lui Zeus).
ȘtergereChronos a fost primul zeu, personificarea Timpului, cu corp de sarpe si 3 capete, de om, de taur, si de leu, care alaturi de consoarta lui, Necesitatea, a facut primul Ou Universal care ulterior a fost impartit in conceptele de Pamant, Apa, si Cer, si mai tarziu a procreat Eterul si Haosul, si a implantat Eterul cu un ou de argint din care s-a nascut Phanes, zeu hermafrodit creatorul Cosmosului, si al Zilei, raspunzator creator al procesului de procreatie prin amestecare, (nu doar asa din un singur ou), casatorit cu Nyx, creatoarea noptii, rival al Haosului, si totodata si tatal primei generatii de zei ai caror urmasi vor interactiona la un moment dat si cu oamenii.
Cronus a fost copilul lui Gaia (pamantul) si Uranus (cerul). Exista disputa daca Uranus a fost fiul Eterului sau al Haosului, sau chiar al lui Nyx, creatoarea Noptii, cu tata fie Phanes, fie, zau, probabil realist necunoscut. Se stie ca Cronus a incercat sa-si manace copii, pana cand a reusit unul din fii lui, Zeus, protejat dupa nastere de mama lui, Rhea, (fiica lui Uranus si a lui Gaia, si sora + sotie a lui Cronus), sa ii dea una-n cap cu un fulger, nu inainte de a-l obliga sa regurgiteze inapoi pe fratii si surorile lui deja mancati, (Hestia, Hades, Demeter, Poseidon, si Hera).
P.S. Ma rog, textul comentariilor mele de mai sus trebuie sa primeasca rating NC-17 (interzis celor mai mici de 17 ani) deci NU e pt cei din poza !
ȘtergereFotografie frumoasa, plina de tandrete, de frumuseţea vieţii în aceste ochi radiante.
RăspundețiȘtergerefara doar si poate sinceritatea si adevarul sunt virtuti ce infrumuseteaza caracterul moral, insa ele nu reprezinta simple "mofturi" de exercitiu ci veritabile stiluri de viata la care nu toti suntem dispusi sa ne alaturam.
RăspundețiȘtergereEsti probabil, ma gandesc, artist de meserie daca iti permiti luxul real al unui asemenea stil de viata ! (ca ma gandesc ca viata unui om mai include si activitati de munca si ea virtuoasa, nu numai de relaxare si ea virtuoasa)
Ștergere...probabil artist plastic sau muzical, (nu actor sau poet)...nu stiu inca ce sa cred referitor la dansatori, ca si ei sunt sinceri, insa intre niste limite de obicei destul de rigid coregrafiate...
ȘtergereNu sunt artist, sunt doar pensionar şi am vreme destulîă să "huzuresc" în viaţă, mai ales când bate vântul prin buzunare, după patru decenii de activitate la calea ferată, pentru că aşa vor alţii. Învăţând să nu mă plâng mi-am ales acest "stil de viaţă" care mă împinge înainte alături de cei doi prunci.
ȘtergereVă doresc şi vouă să găsiţi o modalitate plăcută de a evada din necazurile care vă pândesc la tot pasul.
Ah, da, despre tine, Abbilbal, cred ca imi dadeam seama ca nu mai esti in campul muncii, eu comentam la comentariul lui Alex !
ȘtergereFelicitari comunistule. Bun articol :))
RăspundețiȘtergereO părere radicală. Nu mă văd, ca fiinţă socială, spunându-i în faţă celui cu care mă întâlnesc şi îmi cade greu că îmi cade greu, sau să mă bucur de un cadou care nu îmi place, fie el şi scump, doar pentru că e un cadou. Şi nici nu cred că a menaja sentimentele celor din jur se cheamă făţărnicie. Într-o lume fără tonuri de gri ţi-aş fi dat departe.
RăspundețiȘtergerete-am citit de câteva ori şi de fiecare dată am zâmbit la fel. este sinceritatea o dovadă de altruism? este o virtute? mai este bine în lumea aceasta prin care gonim spre nicăieri să fim sinceri? iată câteva întrebări pe care ne ferim să ni le punem.
RăspundețiȘtergerefelicitări, liviu, mi-a plăcut mult!
Uite acum sunt sincera cu tine.Chiar si comentand aici ,unii nu sunt sinceri cu ei.Zic de fapt ca e o virtute din cauza ca tu ai specificat ca nu poate cineva sa fie sincer din cauza slabiciunii unui om.In fine..!Sinceritatea ar trebui sa fie la baza creierului omului,asa cum fiecare om trebuie sa manance si sa bea apa.Unii nu stiu asta,si crede-ma ca adevarul absolut..este altul.Fiecare din noi avem cate putin din sinceritate,dar..multi dintre noi au mai multa fatarnicie.Stiu oameni care azi te pupa,maine te barfesc.Asta nu mai e sinceritate,vorba aia daca ai ceva cu omul,ii zici in fata.Si da ma tem ca trebuie sa iti dau dreptate,sinceritatea infrumuseteaza atat moralul cat si pe tine insuti.Te face sa fii diferit.
RăspundețiȘtergere"Zisul in fata" s-ar putea sa fie neproductiv in decursul desfasurarii unor anumite activitati profesionale de tip politic sau diplomatic. Eu vad ca maj lumii in comentariile de aici se axeaza pe timpul liber sub acest subiect, de parca nu ne-am petrece maj timpului la serviciu, majoritatea din noi ! Sau poate ca bloggerii si comentatorii de pe bloguri sunt majoritar someri, artisti creatori amatori de obicei ff sinceri, pensionari, sau elevi !
Ștergeree bine ca vezi sinceritatea in atatea feluri:D
RăspundețiȘtergerefoarte sincer articolul, cel putin asa imi place sa cred :)
RăspundețiȘtergereSerbus Liviu ! E mult de cand nu am mai postat comentarii la tine, si constat ca ai postat o multime de frumuseti; frumuseti scrise, fotografiate , ganduri ale tale .....ce sa zic ? Cred ca , umbland din "obligatii profesionale" , de bunic , prin oras , atent fiind la tot si toate , le observi, le memorezi si apoi le pui pe hartie (in cazul de fata , pe internet) . Cat despre sinceritate , parerea mea este ca ,ea ,poate fi doar SINCERITATE TOTALA. Sa auzim de bine !
RăspundețiȘtergere