Babele din martie 2010

 

Imegine luată de pe internet

La această oră se poate spune că a trecut peste noi 1 Martie 2010.

Prima babă, numită şi Baba Dochia, purtătoare a nouă cojoace de frica iernii ce trecuse peste ea, în acest an s-a preumblat morocănoasă pe uliţele burgului. De dimineaţă până seara a fost înnorat şi a fost rece, căci vântul sufla molcom dinspre Munţii Sebeşului, unde zăpada era stăpână pe creste.
La miezul nopţii va dezbrăca un cojoc. Mâine vom vedea ce a ascuns sub cojocul dezbrăcat.

În zori, soarele şi-a spălat faţa în negură, apoi s-a plimbat râzând pe uliţele burgului. Până după amiază, când a tras brizbrizul peste fereasta cerului şi se uita tăcut spre noi. Seara a dat drumul firhongului de plumb pentru a nu-l vedea nimeni cum se pregăteşte de culcare.
Baba, încălzită foc, a mai renunţat la un cojoc. Mâine vom vedea ce ne aduce cea de-a doua fiică a ei în straiţa ascunsă sub cojoc.

A treia babă din ziua de 3 martie a debutat învălmăşit. Nori sporadici se adunau într-un nor mai mare, care se destrăma la rândul lui în nori mai mici, Baba mormăia şi molfăia o coajă de nuş-ce şi în mormăitul ei sufla un aer rece. Asta până în jurul amezei, când vrând să aranjeze firhongul de plumb, l-a scăpat peste fereastra cerului, dar a reuşit să-l ridice după câteva minute, după care soarele s-a zbenguit râzând de gluma făcută.

Mai târziu soarele s-a tolănit în spatele unui nor pentru a se odihni după atâta zdroabă şi temperatura s-a aşezat undeva la şase grade de-a lui Celsius. Dar până la plecarea definitivă a soarelui la culcare mai este, aşa că aştept noi veşti de la a treia fată a Dochiei. După ce domnul soare s-a dus la culcare a lăsat nişte zdrenţe de nori pe cer, suficient s-o determine pe cea de-a treia babă să-şi arunce cojocul după care cred că plânge acum , când "temperametrul" arată 1 grad celsius.

A patra babă din acest an a debutat morocănoasă. Soarele n-a mai ridicat firhongul la fereastra cerului. Vântul doar a adiat, dar a fost rece. Doar câteva grade peste zero şi morocănoasă tot restul zilei. Deşi prognoza meteo indica vreo patru ceasuri de ploaie, pe uliţa mea nu a plouat. Poate în altă parte, dar până la miez de noapte mai este.Urmează să vedem ce-a ascuns sub cojoc.

Ziua a cincea, baba a cincea. A debutat bocind, probabil după iarna care s-a stins. Toată ziua a fost mohorâtă şi morocănoasă, La ivirea zorilor lapoviţa. În aceste condiţii aerul a fost rece, temperatura învârtindu-se puţin peste zero grade Celsius. Cu toate acestea n-a avut ce face şi a zvârlit cojocul de pe ea, lăsându-şi surata să-i ia locul. Mâine vom vedea ce sta ascuns în cojocul aruncat.

A şasea babă a debutat zgribulită şi-mbufnată. Ziua toată stând pe ceartă, către prânz s-a lumint... un ceas. După care s-antristat şi-ncepu să ningă-nverşunat, că-n alt ceas zăpada se-aşternu pe pămânul îngheţat. Uf, şi Ioana ţopăia prin casă văzând neaua de afară, bună pentru omul de zăpadă.Râsu-i râs şi gluma-i glumă, dar nici astă iarnă n-a nins ca acum în ceas de seară.

Am ajuns şi la cea de-a şaptea babă. Azi toată zăpada strânsă ieri, s-a topit. A mai rămas doar un ciot din omul de zăpadă făcut de Ioana.
Când a debutat această babă era o stea pe cer. Când m-am trezit, erau numai nori. La prânz am văzut şi soarele râzând, dar nu pentru mult timp. S-a învelit din nou cu plapuma de plumb. Vântul a uitat să adie şi baba s-a retras încet spre negurile depărtate. Au mai rămas doar două babe ascunse. Mâine vom vedea ce a găsit a opta babă în cojocul celei de azi.

Nori şi frig. Acesta este cuvântul de ordine pentru a opta babă. Dar a fost calmă şi nu s-a burzuluit. A trecut liniştită pe uliţele Bălgradului rămase fără zăpadă pentru a nu-şi uda ciobotele şi a putea renunţa liniştită la cojocul ce-l ducea în spinare. Dar mâine va fi marea babă a băboiului de IO. Oare cum va fi? Nu mai este mult şi vom afla.

A venit şi ziua ei, ziua celei de a noua babe, babă ce zice că-mi arată cum sunt eu anul acesta. Păi cum să fiu. Rece şi morocănos, ca de obicei. Stratul de nori de afară filtrează o lumină primăvăratică. Până aici a fost la fel ca şi în alţi ani.  De acum încolo să vedem ce va mai fi.
Păi, a fost şi s-a dus aşa cum a venit. Molcomă şi întunecată, nici prea rece, nici prea caldă. Se spune că de acum încolo, patruzeci de zile vor fi tot aşa. Reci şi întunecate.

Adio babelor 2010. Cu voi nu ne mai întâlnim nicicând.